Cetatea Argamum - "de la primarie o iei la dreapta"

Cetatea Argamum dupa numele roman, Orgame dupa numele grecesc...sau  Argamon numele bizantin... La aproape 5 km de oras, pe un drum ce mangaie dealurile si se scurge printre lacurile de langa Jurilovca... pe promontoriul unui deal ce s-a pravalit in lacul Razim... acolo unde apa a muscat din staturile de roca... acolo, pe o suprafata apreciabila, sub iarba uscata de arsita si batuta de vant sta ascunsa cetatea. Punct strategic de pe zidurile careia puteai vedea pana dincolo de zarea albastra.

Prozaic, drumul incepe in Jurilovca, Tulcea.

Noi am plecat catre cetate din portul turistic Jurilovca. Am urcat stradutele inguste, am ocolit biserica si urmarind indicatoarele am facut la dreapta pe a patra strada.  Daca veneam dinspre Constanta la un moment dat am fi facut stanga si apoi dreapta pe prima straduta. Am urmat drumul serpuit si bornele kilometrice pana cand asfaltul a obosit si s-a terminat intr-o bifurcatie de drumuri mai mult sau mai putin pietruite, langa o casa alb cu albastru si intr-un panou de prezentare a cetatii.

Ne-am oprit, am citit... am vizionat harta si... nu am ajuns la nici o concluzie. Nimic nu te lamureste in ce directie ar trebui sa o iei ca sa ajungi la cetate, nimic nu te lamureste daca nu cumva ai ajuns la cetare, nici un zid nu se iteste pe coama dealului sau in vale.

Doar 3 casute de lut cu acoperis de stuf se odihnesc estetic pe vale creand impresia unei incercari de nastere a satului tulcean... un muzeu al satului cald prin texturi, dar rece prin nemiscare, frant inainte de creatie. Pe una din casute un afis ne spune ca fac parte dintr-un proiect european eco... sigla albastra si scrisul frumos aranjat zgarie nemiscarea locului.

Ne invartim, ne zgaim ... nu ne lamurim asa ca ridicam un pic drona ca sa ne orientam.

Buuuun, deci, plecand de la panoul de prezentare al cetatii, avem doua posibilitati... ori o luam in dreapta pe un drum de vale ce se pierde in iarba inalta, ori urcam in stanga pieptis dealul si trecem pe langa o alta constructie alb-albastra. Ambele drumuri par practicabile pentru masina, dar... cu grija... adica, sa nu va ganditi sa veniti cu lamborghini pe acolo... o dacia ar fi mai potrivita :-)

Am ales sa o luam in jos, la dreapta, prin iarba. Drumul e lat cat o masina, daca te intalnesti cu cineva din fata trebuie sa iti gasesti culcus in iarba de pe laterale... oricare dintre laterale... doar sa fie plat...

Dupa vre-o 5 minute de hartoape, drumul se deschide in ceea ce se vrea o parcare improvizata. Dincolo de parcare, lacul cel mare... si o plaja de pietre albe, mari si mici, netezite de zbaterea valurilor.

 In stanga rasar zidurile cetatii Argamum. O carare ce urca dealul printre pietre stravechi si iarba noua ne conduce prin cetate. Argamum sta inca ascunsa sub straturile de pamant dobrogean. Doar partea superioara a zidurilor batrane este descoperita vizitatorului. Iar, in septembrie, totul este protejat de privirile turistilor pierduti in zona, de catre iarba inalta. Din pacate locul acesta fantastic, inca ne-explorat este folosit mai mult pentru... nevoile zilnice...

Cum urci dealul calcand piatra straveche si cioburi de vas antic in picioare, te intrebi daca asta e tot... cativa pereti, fara sa stii ce sunt, ies timid de sub iarba. Dar... dar in varful dealului... acolo unde apa a sapat cu sete in mal... acolo apare fortareata. De fapt... ce a mai ramas din ea... un ansamblu de constructii inca ne-dezgropate complet. Dar zidul de imprejmuire... zidul dublu ce da spre lac si prelungeste pe inaltime, ce e drept nu cu mult, dealul chinuit de ape... acest zid trezeste inima, ochiul, imaginatia. Acest zid e atat de aproape de apa... si de cer... atat de la limita imponderabilitatii...  Cum o fi aratat atunci cand cetatea era locuita?

Dupa ce vantul puternic de coasta te scoate din visarea provocata de zid si promontoriu, te intorci catre pamantul stabil. Cetatea isi continua insiruirea de umbre ale cladirilor de alta data, istorie ascunsa adanc in deal, si coboara molcom pana in portile de intrare. Porti asemanatoare celor de la Adamclisi cu 4 turnuri si ziduri groase de aparare. Nu atat de inalte ca cele de la Adamclisi, dar impresionante prin tehnica de execute ce a trecut cu brio testul timpului.

In aceste porti se termina drumul ce reprezenta a doua varianta de a ajunge la cetate, acel drum care urca prin stanga placii de prezentare a cetatii.

Din poarta ai impresia ca aici se termina tot... da, acolo se termina partea escavata, partea vizibila a cetatii... dar, pe urmatorul deal se gaseste necropola greaca... iar in toate vaile si dealurile din jur, cat vezi cu ochii si cat ajunge sa mature vantul Dobrogei... sub patura de iarba si colb stau relicve ale cetatii Argamum asteptand cuminti sa fie aratate luminii.

Argamum/Orgame una din cetatile Dobrogei... ale carei baze au fost puse in secolul VII, catarata pe Capul Dolojman, initial construita de greci si numita Orgame apoi ocupata de romani si redenumita Argamum. Este prima cetate de pe teritoriul Romaniei mentionata in scrierile antice, se pare ca cea mai batrana cetate a Dobrogei, mai batrana chiar decat Histia, care, dupa cum zic indragostitii de arheologie, s-ar intinde pe 100 ha, inca ne-explorate. Pana acum au fost scoase la lumina doar 4 bazilici paleocrestine, morminte gecesti (printre care si cel mai vechi mormant grecesc cunoscut pana acum), ziduri de incinta.

Poate la un moment dat aceasta bucata de istorie, aceasta curajoasa cetate ce infrunta valul si vantul de sus, de la baza cerului va fi scoasa la lumina, va fi aratata in toata splendoarea ei antica si alturi de legendele ei legate de argonautii ce au ascuns lana de aur aici.