Mai corect: Bulgaria,
Cap Kaliakra Dalboka Mussel Farm
Eveniment in Bulgaria... Tura cu bicicleta
la Cap Kaliakra... 10 biciclisti inscrisi si o masina de asistenta ... ca sa
fie.
Duminica dimineata, top in masina cu tot cu
biciclete, talpa pana in vama “Vama Veche”,
dat biciclete jos, insirat la coada de vamuire.
Mandru’ meu biciclist, prezinta buletinul
si surpriza: “- Aveti buletinul expirat, nu puteti trece granita”... - Ceeee!!!!
@$%%@&*@**!
Blestemul Bulgaria loveste din nou! (La
Melia – enerocolita, La Pobiti Kamani – febra si frison... acum buletinul, fara a mai aduce aminte de febra
aparuta cu 2 zile inainte de tura si enterocolita din dimineata plecarii ...
ambele supra-tratate ca nu cumva sa
lipseasca domnu’ de la eveniment)
Restu’ biciclistilor dupa cateva glume de
fundal au plecat in tura.
Domnu’ meu botos are o idee ... forja pana in Constanta,
verificat pasaport ... e inca valabil
(cool!), da-i bataie pentru intoarcere in vama, prezentat la ghiseu, speriat
vamesu cand l-a vazut iar (de data asta in masina ... dar in acelasi echipament), trecut granita si dat
inainte pe sosele bulgaresti pentru a ii
ajunge pe ceilalti.
Ajungem la Kavarna unde parasim soseaua
principala si facem la stanga catre Cap Kaliakra. Sunam trupa: “- Unde
sunteti?”... “ - Am ajuns la Cap Kaliakra”...”- Sa ma asteptati!”
Pe drumul cu asfalt gaurit si peticit, printre eoliene, un indicator ne arata ca in
dreapta se ajunge la ferma de scoici si restaurantul Dalboka. Trecem in tromba
de el, comentam un pic... La 5 minute dupa ce trecem de indicator si drumul
indicat, primim un telefon: “- Bai, noi am plecat de la Cap Kaliakra ca e
frig!” ... “- Pai si unde sunteti?” ... “ – La Dalboka” ...” - @*&%$”££@%”
Intoarcem masina si intram in stanga (catre
mare) spre Dalboka.
Habar nu aveam cat avem de mers, cum e
drumul, dar ii dam inainte cu viteza ... aproape legala :-)
Si da... drumul nu e foarte bun, dar
acceptabil, prin satuce cu multe bump-uri la trecerile de pietoni, curbe si masini parcate pe sosea.
Deodata, intr-o curba moale asfaltul de 2
benzi se termina brusc. Am avut tendinta sa cautam loc de parcare. Dar, trebuia
sa ajungem pe malul marii... adica sa coboram dealul! Undeva exista un drum...Si
cum cautam o solutie observam ca asfaltul cu doua benzi se continua intr-un
unghi oarecare, spre stanga si la vale, cu o limba de asfalt, intins cum intind
copii plastelina pe placa, cu margini franjurate si de latimea unei masini.
Incet, o luam la vale, atenti la drumul turnat in graba, pe o vale cu un unghi
amenintator (20% inclinatie dupa vorba specialistilor) si rugandu-ne sa nu vina
vre-o masina din fata... ca nu avea pe unde sa treaca decat prin pamant. Valea
ametitoare se sfarseste in poarta fermei de midii Dalboka. Am parcat pe stanga,
in niste hartoape de pamant, fiindca pe dreapta era versantul marii.
Dupa ce am coborat din masina, ne-am
indreptat spre poarta arcuita din lemn si am observat ca de fapt straduta se
continua pe langa zidul de piatra, spre stanga, si coboara pana in vale, in
incinta restaurantului- fermei.
Dalboka te intampina cu marea albastra, cu
malurile stancoase, cu vant si poarta arcuita.
Pana in restaurant... sau
restaurante, nu m-am lamurit daca apartin aceluiasi complex sau sunt
independente, daca lasi masina la pseudo-parcarea din hartoape, ajungi dupa ce
treci prin poarta rustica si cobori cateva trepte ce leaga terase cu flori
intre ele. Piatra alba din care e facut
zidul, scarile si terasele se armonizeaza placut cu peisajul inconjurator. O
data ajuns jos ai posibilitatea sa admiri marea de pe terasa din fata-dreapta
si sa te lasi batut de vant, sau sa te duci in stanga pe terasa inchisa,
dincolo de parcarea mica (3-4 masini) in capatul strazii din incinta
complexului. In timp ce astepti midiile
si ... berea, in mod sigur privirea iti
va fi atrasa de marea cea mare si mult mai albastra ca la noi si vei observa in
largul marii sirurile de “casute” unde cresc linistite midiile.
Meniul sigur e in bulgara si in romana,
chelnerii rup un pic romana un pic engleza si sigur se descurca de minune in
bulgara.
Fiindca preferam mancarea picanta am ales
din meniu “midii cu sos rosu si faramite de usturoi” (citat). Au venit intr-o
prezentare rustica si foarte calde. Au fost bune, sosul picant si rosu...
mmm... mai vin aici sa mananc. Ca pret... midiile, cu sosul rosu corespunzator,
pe la 8 leva portia... painea, care se platea separat, 2 leva (si de banii
astia erau vreo 4 felii), cola la 500 ml 3 leva.
Daca ii cred si pe ceilalti, mancarea a
fost buna, indiferent de ceea ce s-a comandat, unele portii mai micute, altele
mai mari... sau pur si simplu am mancat noi cu pofta dupa atata alergatura (pe
bicicleta sau in masina).
In octombrie e totusi frig, si chiar daca
afara era soare acesta nu reusea sa incalzeasca aerul miscat de briza marii la
mai mult de 16 grade.
Din acest motiv, dupa ce am terminat masa
nu am mai stat mult pe terasa de la Dalboka. Am plecat, care cu masina, care cu
bicicleta ... dupa posibilitati si dorinta.
Daca la dus am sfidat legile bulgaresti
mergand la limita de sus a legalitatii pentru a-i ajunge pe ceilalti, acum la
intoarcere, cred ca le-am sfidat mergand la limita inferioara a bunului simt...
Drumul Dalboka-Vama Veche l-am parcurs, ca o adevarata masina de asistenta in
spatele ultimilor 3 hamsteri pe bicicleta, cu uimitoarea viteza de 35-40 km la
ora.
Am avut timp din plin sa admir toamna bulgareasca plina de culori. Noroc
ca soselele erau aproape pustii, doar cate o masina trecand in viteza pe langa
noi... vreo 10-15 in aproape o ora si jumatate.
Am ajuns la vama fara incidente. Am trecut de vama fara incidente. Am ajuns
acasa ... fara incidente.
Blestemul Bulgaria a fost rupt! ... Iar eu
am descoperit o locatie unde se mananca bun... Ferma de midii Dalboka.
