Toate canalele TV prezinta pregatirile pentru
trecerea dintre ani (Inlocuirea calendaristica cu succes a anului Domnului '16
cu anul Domnului '17).
Plictiseala mare la mine in casa... zapping pe
canale, mai o turata dulce... zapping pe facebook (unde in spiritul momentului,
toata lumea posteaza pregatirile pentru Revelion) mai o ciocolata... M-a
loveste gelozia! Noi chiar nu subliniem momentul?! Iiuuu, asa tare am
imbatranit?!
Pe un canal TV local o reporterita prezinta infocat
planurile primariei: "...cu jocuri de artificii si spectacole de muzica si
dans in piata..." Hop, da inapoi! A zis "jocuri de artificii"?
Mmm... ce ar fi daca in loc de salata beuf si uitatul la TV am merge sa
inghetam un pic in admiratia artificiilor.
Niiiiiiice.... Mai ales ca artificii vor fi nu
numai de la primarie... toti petrecaretii
vor fi pregatiti care cu artificii, care cu petarde, pocnitori...
rachete de semnalizare... care mai de care sa impresioneze vecinii si sa
sperie necuvantatoarele din cartier.
Pai atunci hai sa nu stam degeaba anu' asta, sa
facem Revelionul altfel!
La ora 10.30 ne imbarcam, imbracati corespunzator
(credeam noi) si cu sculele pregatite, in masina personala si demaram catre...
chiar ca... unde?! Pai... hai pe faleza.... sau mai bine pe plaja... nuuuu...
mai bine pe dig! Ca doar artificiile le da primaria! Mama, mama ce show o sa
fie! Sidney si japonezii or sa fie mici copii... or sa se lase de meserie...
Ok, hai pe dig... aaaa... care dig... ca sunt
multe...
Pai unu unde ajungem cu masina... ca la ce crivat
se profila nu prea imi vine sa topai in intuneric cu sculele in spate.
Buuun, fixat dig, plecat spre locatie. Ajuns in
locatie, gheata pe dig! Hopaaa... ce surpriza! Ca doar e in mijlocu lu' August
Revelionul! Iar digurile sunt de obicei in mijlocul campului, nicidecum nu au
apa in jurul lor!
Ne oprim convenabil pe prima portiune fara ghiata
si iesim din masina. O mama, ce friiiig! (tot din cauza de luna August)
Zgribuliti scoatem arsenalul si il instalam. Dam cateva probe... Apoi asteptam.
Eu, fiindca domnul, posesor de jucarie zburatoare dupa ce a scos drona, a bagat-o
la loc. Bate vantul fantastic! Valurile au cam 1 m inaltime si se sparg
artistic de dig ceea ce inseamna ca nu e de joaca.
Si asteptam...
Aho,aho copii si frati... maine anu' se-noieste,
plugusoru se porneste!
Aoleu ce greu trece vremea la -4oC in
termomente cu un real feel ( din cauza de vant) de -12oC...
Si in asteptarea noastra... credeam ca suntem
singuri... dar, se pare ca nu. O silueta subtire, imbracata in paltonas si cu casti
albe in urechi trece pe langa noi indreptandu-se spre capatul pierdut in
intuneric al digului. Ma uit la sot, el se uita la mine... WTF?! Ne ducem dupa
el sa nu se sinucida? ...Sau, sa nu ii stricam omului distractia, asteptam sa vedem daca se mai intoarce, apoi anuntam 112? ...Asteptam... Silueta se pierde in intunericul de dincolo
de lumina farurilor... Sunt unii mai altfel chiar si decat noi!
Frigul incepe sa se simta. Asteptarea il
accentueaza... Picioarele printr-o
alchimie fantastica devin de sticla...
sticla dureroasa... sticla rece... Mainile le urmeaza indeaproape
transformarea... Sinusurile reactioneaza la aerul tare de mare (si rece) :-)
Si deodata, gongul imaginar bate de ora 12 noaptea!
Incepe spectacolul de lumini! Primele artificii, apoi urmatoarele... si altele
dupa ele... Ok, asta e incalzirea... Asteptam sa fim impresionati... Si nu mai
vine o data impresia aia... Si noi tot asteptam... Fumul artificiilor imbraca
malul intr-o ceata ciudata... Eu cu mana intepenita pe telecomanda aparatului
foto declansez mecanic la fiecare luminita in asteptarea marelui spectacol...
Stoluri de pasari bulversate de zgomot umplu cerul intunecat al noptii de An Nou... Si eu astept in continuare sa fiu uimita de
primaria orasului...
Dupa 10-15 minute, artificiile sunt din ce in ce
mai rare... pacla se ridica incet... orasul se linisteste... Eu tot cu mana
intepenita pe telecomanda astept...
Asta a fost tot? Sinucigasul nocturn se intoarce si
el de la capatul digului... surprinzator, destul de vioi la pas si tonic. Ne
spunem "La multi ani!" si ne continuam activitatile. Nu e necesar sa sunam la 112...
Mda... japonezii pot sta linistiti, nu trebuie sa
isi faca sepucu sau harakiri, au in continuare cel mai frumos joc de artificii
cu ocazia Anului Nou.
Imi strang aparatul foto nu inainte de selfie-ul de
rigoare (doar tre' sa dovedesc ca am
inghetat pentru artificiile alea si ca merit sarmaua de Sf. Vasile)
Cu aerul rece in sinusuri si cativa stropi fini de
apa pe fata plecam spre casa.
Suntem fericiti ca nu am stat ca bosorogii la
televizor. Ne-am facut propria noastra varianta de Revelion.
Nu avem fotografii in restaurante, si nici
selfie-uri in rochii de seara si papuci de casa... Avem cateva fotografii cu
artificii si o "poza din mana" (cum se numeau acu' vreo 15 ani) in care mai importante sunt sculele decat noi.
Chiar daca focul de artificii nu a luminat ca ziua
orasul, si poate asta a fost dezamagitor pentru artistul din noi, dar fericirea
aerului rece si a mainilor inghetate e inaltatoare pt aventurierul de oras care
salasuieste ascuns in adancul sufletelor noastre.
Fara bani in buzunar, fara vasc deasura capului,
fara mese enorme intinse, fara spectacole de restaurant... asta a fost
Revelionul nostru altfel!
La multi ani!
Si la anu', si la anu'... O s-o facem si mai, si mai
lata!