Bulgaria, Dalboka Mussel Farm

Mai corect: Bulgaria,  Cap Kaliakra  Dalboka  Mussel Farm

Eveniment in Bulgaria... Tura cu bicicleta la Cap Kaliakra... 10 biciclisti inscrisi si o masina de asistenta ... ca sa fie.

Duminica dimineata, top in masina cu tot cu biciclete, talpa pana in vama  “Vama Veche”, dat biciclete jos, insirat la coada de vamuire.

Mandru’ meu biciclist, prezinta buletinul si surpriza: “- Aveti buletinul expirat, nu puteti trece granita”... - Ceeee!!!! @$%%@&*@**!

Blestemul Bulgaria loveste din nou! (La Melia – enerocolita, La Pobiti Kamani – febra si frison... acum  buletinul, fara a mai aduce aminte de febra aparuta cu 2 zile inainte de tura si enterocolita din dimineata plecarii ... ambele supra-tratate  ca nu cumva sa lipseasca domnu’ de la eveniment)

Restu’ biciclistilor dupa cateva glume de fundal au plecat in tura.

Domnu’ meu botos  are o idee ... forja pana in Constanta, verificat  pasaport ... e inca valabil (cool!), da-i bataie pentru intoarcere in vama, prezentat la ghiseu, speriat vamesu cand l-a vazut iar (de data asta in masina ... dar in acelasi echipament), trecut granita si dat inainte pe sosele bulgaresti  pentru a ii ajunge pe ceilalti.

Ajungem la Kavarna unde parasim soseaua principala si facem la stanga catre Cap Kaliakra. Sunam trupa: “- Unde sunteti?”... “ - Am ajuns la Cap Kaliakra”...”- Sa ma asteptati!”

Pe drumul cu asfalt gaurit si peticit,  printre eoliene, un indicator ne arata ca in dreapta se ajunge la ferma de scoici si restaurantul Dalboka. Trecem in tromba de el, comentam un pic... La 5 minute dupa ce trecem de indicator si drumul indicat, primim un telefon: “- Bai, noi am plecat de la Cap Kaliakra ca e frig!” ... “- Pai si unde sunteti?” ... “ – La Dalboka”  ...” - @*&%$”££@%”

Intoarcem masina si intram in stanga (catre mare) spre Dalboka.

Habar nu aveam cat avem de mers, cum e drumul, dar ii dam inainte cu viteza ... aproape legala :-)

Si da... drumul nu e foarte bun, dar acceptabil, prin satuce cu multe bump-uri la trecerile de pietoni, curbe  si masini parcate pe sosea.

Deodata, intr-o curba moale asfaltul de 2 benzi se termina brusc. Am avut tendinta sa cautam loc de parcare. Dar, trebuia sa ajungem pe malul marii... adica sa coboram dealul! Undeva exista un drum...Si cum cautam o solutie observam ca asfaltul cu doua benzi se continua intr-un unghi oarecare, spre stanga si la vale, cu o limba de asfalt, intins cum intind copii plastelina pe placa, cu margini franjurate si de latimea unei masini. Incet, o luam la vale, atenti la drumul turnat in graba, pe o vale cu un unghi amenintator (20% inclinatie dupa vorba specialistilor) si rugandu-ne sa nu vina vre-o masina din fata... ca nu avea pe unde sa treaca decat prin pamant. Valea ametitoare se sfarseste in poarta fermei de midii Dalboka. Am parcat pe stanga, in niste hartoape de pamant, fiindca pe dreapta era versantul marii.

Dupa ce am coborat din masina, ne-am indreptat spre poarta arcuita din lemn si am observat ca de fapt straduta se continua pe langa zidul de piatra, spre stanga, si coboara pana in vale, in incinta restaurantului- fermei.

Dalboka te intampina cu marea albastra, cu malurile stancoase, cu vant si poarta arcuita. 

Pana in restaurant... sau restaurante, nu m-am lamurit daca apartin aceluiasi complex sau sunt independente, daca lasi masina la pseudo-parcarea din hartoape, ajungi dupa ce treci prin poarta rustica si cobori cateva trepte ce leaga terase cu flori intre ele.  Piatra alba din care e facut zidul, scarile si terasele se armonizeaza placut cu peisajul inconjurator. O data ajuns jos ai posibilitatea sa admiri marea de pe terasa din fata-dreapta si sa te lasi batut de vant, sau sa te duci in stanga pe terasa inchisa, dincolo de parcarea mica (3-4 masini) in capatul strazii din incinta complexului.  In timp ce astepti midiile si ... berea,  in mod sigur privirea iti va fi atrasa de marea cea mare si mult mai albastra ca la noi si vei observa in largul marii sirurile de “casute” unde cresc linistite midiile.

Meniul sigur e in bulgara si in romana, chelnerii rup un pic romana un pic engleza si sigur se descurca de minune in bulgara.

Fiindca preferam mancarea picanta am ales din meniu “midii cu sos rosu si faramite de usturoi” (citat). Au venit intr-o prezentare rustica si foarte calde. Au fost bune, sosul picant si rosu... mmm... mai vin aici sa mananc. Ca pret... midiile, cu sosul rosu corespunzator, pe la 8 leva portia... painea, care se platea separat, 2 leva (si de banii astia erau vreo 4 felii), cola la 500 ml 3 leva.

Daca ii cred si pe ceilalti, mancarea a fost buna, indiferent de ceea ce s-a comandat, unele portii mai micute, altele mai mari... sau pur si simplu am mancat noi cu pofta dupa atata alergatura (pe bicicleta sau in masina).

In octombrie e totusi frig, si chiar daca afara era soare acesta nu reusea sa incalzeasca aerul miscat de briza marii la mai mult de 16 grade.

Din acest motiv, dupa ce am terminat masa nu am mai stat mult pe terasa de la Dalboka. Am plecat, care cu masina, care cu bicicleta ... dupa posibilitati si dorinta.

Daca la dus am sfidat legile bulgaresti mergand la limita de sus a legalitatii pentru a-i ajunge pe ceilalti, acum la intoarcere, cred ca le-am sfidat mergand la limita inferioara a bunului simt... Drumul Dalboka-Vama Veche l-am parcurs, ca o adevarata masina de asistenta in spatele ultimilor 3 hamsteri pe bicicleta, cu uimitoarea viteza de 35-40 km la ora. 

Am avut timp din plin sa admir toamna bulgareasca plina de culori. Noroc ca soselele erau aproape pustii, doar cate o masina trecand in viteza pe langa noi... vreo 10-15 in aproape o ora si jumatate.

Am ajuns la vama fara incidente.  Am trecut de vama fara incidente. Am ajuns acasa ... fara incidente.

Blestemul Bulgaria a fost rupt! ... Iar eu am descoperit o locatie unde se mananca bun... Ferma de midii Dalboka.