Mda… Vacanta la Melia a fost un fel de hei-rup organizat in 3 zile. Ne-am luat concediu, am platit cazarea la agentie (am mers prin TUI fiindca in acel moment avea preturi mai mici decat alte agentii cu renume), ne-am luat bilete la autocar (Constanta, Romania – Nisipurile de Aur, Bulgaria cu statia chiar in fata hotelului Melia), am aruncat costumele de baie in geanta si am plecat. Toata lumea care ne cunoaste s-a intrebat de ce am ales autocarul si nu masina personala. Ei bine … Bulgaria e renumita (nu stiu daca in mod real sau sunt pur si simplu evenimente izolate si hipermediatizate) pentru disparitia masinii personale “din cheie” asa ca nu am vrut sa riscam, mai ales ca aveam transport direct pana in usa hotelului. Am plecat la 10.00am din Constanta, am traversat cu greu traficul specific litoralului pana in Vama Veche si am ajuns la hotel Melia in Nisipurile de Aur la ora 4.00 pm traversand rapid Bulgaria. Pentru transport am ales optiunea dus-intors, preplatita din Constanta la cumpararea biletelor, asa ca la intoarcere, singura noastra grija in ziua respectiva a fost sa fim la ora 1.30 pm in fata hotelului. Ne-am debarcat in Constanta la ora 4.30 pm dupa un drum fulger comparativ cu drumul de plecare catre Nisipurile de Aur.
Hotelul Melia este cotat cu 5 stele, dar, daca ma intrebati pe mine, 5 stelute mai palide fiindca este situat destul de departe de mare, pe un deal, inconjurat de padure (si de alte hoteluri in constructie). Cu toate astea aspectul general este impresionant la prima vedere, cu fantana arteziana tip papadie la intrarea principala, cu o receptie mare, cu zone de relaxare, cateva magazine si o cafenea. Personalul de la receptie, ca de altfel tot personalul s-a comportat intr-adevar de 5 stele. Am sa introduc aici chiar si agentul de paza din fata hotelului care intr-o seara, cand ne intorceam de la plimbare (seara insemnand ca era aproape intuneric) obositi si parliti de experientele de peste zi, ne-a intrebat daca suntem cazati in hotel si ne-a rugat sa ii aratam cardul de camera (nu ne-a crezut pe cuvant). Probabil aveam noi fete mai ciudate… sincer nu am stiut daca sa o iau ca pe un afront personal si sa-l inteb daca avem noi atitudine de raufacatori, sau sa ma bucur ca e cineva acolo care apara linistea celor cazati in hotel. Pana la urma am decis ca o voi incadra la categoria grija fata de oaspeti. Cu agentul de paza din fata hotelului ne-am conversant in engleza, ca de altfel cu marea parte a personalului. Cateva probleme au fost cu cameristele care din cate am observant nu prea stiu engleza. Este cate una pe tura care vorbeste engleza, restu’…lasati. Camerele de hotel sunt spatioase (cam cat o garsoniera romaneasca), luminoase…si curate. Bine, hotelul nu e foarte vechi deci camerele nu au de ce sa capete cine stie ce “arome” secundare utilizarii intense. Impresionant este faptul ca tot mobilierul e din lemn, avand aspect clasic. Camerele strandard indiferent daca sunt cu vedere la gradina (adica la padurea salbatica din jurul hotelului) sau cu vedere la plaja (adica spre piscina aglomerata si galagioasa a hotelului, plaja fiind vizibila mai mult printr-o deschizatura intre pomi) vin in varianta de 2 paturi cica sigle sau 1 pat king-size. Noi am avut camera cu 2 paturi si nu a fost rau deloc intrucat fiecare pat avea dimensiunile unui pat dublu, adica aproape 2 m. Hotelul are 2 obsesii : lampile (nu exista lumina de tavan aproape nicaieri… in camera iluminarea se face prin lampi asezate langa pat, fotoliu sau masa iar receptia este plina de lampi) si oglinzile (in camera ai oglinzi mari, vre-o 3 in baie, una sau doua in camera propriu-zisa iar loby-ul hotelului care are 2 scari imense ce coboara la nivelul piscinei, pe intreaga inaltime a scarilor, are de asemenea oglinzi). In camera exista ventilatie si conditionare din sistemul general al hotelului, dar in iulie era prea frig cu aerisirea pornita si, intrucat oricat am incercat sa setam temperatura nu am reusit (se pare ca aceasta era fixata de sistemul general la aproximativ 20 de grade), am oprit ventilatia (care nu functioneaza decat daca e usa de la balcon inchisa) si am stat cu aerisire naturala prin balcon. Zona e linistita, din cand in cand mai strica atmosfera cate o masina ce se chinuie sa urce panta, sau cate un grup de turisti mult prea veseli… dar in restul timpului nu se aud decat insectele si pasarile din padure. Fiind padure in apropiere noptile sunt mai racoroase decat la noi (Constanta) dar soarele de peste zi parca arde mai tare. Acest lucru, plus relaxarea produsa de ideea de vacanta, produc o foamee… noroc ca hotelul are un restaurant pe cinste. Restaurantul hotelului e mare, ca design nu e cine stie ce minune arhitectonica, in centru are iluminare printr-o piramida de sticla asemanatoare cu cea de la Louvre, Paris. Din interiorul restaurantului nu este prea evidenta si risti sa nu o bagi de seama, dar din exterior piramida de sticla ofera un aer aparte terasei superioare si hotelului in sine. Toate mesele sunt in regim de bufet suedez. Este placut sa stii ca poti fi si ultimul care ajunge la masa si vei gasi toate sortimentele inca in vitrine. Nu am observant, pe toata perioada noastra de sedere, sa se termine vreunul din felurile de mancare din meniu. Cum se golea vre-un platou, imediat il umpleau. Mancarea este variata, in 6 zile nu am mancat aceleasi lucruri de 2 ori. Exista in meniu preparate care se pot repeta in 2 zile, dat in mod sigur vor exista pe langa acele preparate o multime de alte feluri nou-noute. De obicei personalul restaurantului e politicos si te intreaba daca poate debarasa masa. Spun “de obicei” fiindca am nimerit cativa baieti care iti luau farfuria sau paharul din fata cand inca nu apucai sa il pui jos! De la spate, prin invaluire, in timp ce vorbeau cu un coleg, intindeau o mana si te trezeai cu dinaintea goala… Oricum nici figuri de ospatari nu prea aveau, mai degraba de culturisti, body-guard-zi sau orice alta categorie profesionala care merge des la sala (mult prea des) si se tunde mult prea scurt. Ma intreb daca nu cumva faceau parte din programele de reinsertie sociala si fusesera inainte in vre-o gasca de hoti de masini… ca prea se pricepeau! Din restaurant poti ajunge direct la piscina interioara, la cea exterioara, la sala de fitness sau la SPA. Piscina exterioara e destul de mare, cat am fost noi cazati in hotel fiind intotdeauna plina dar nu supra-aglomerata. Din pacate numarul de sezlong-uri din jurul piscinei este insuficient pentru numarul de turisti dornici de bronzat la piscina astfel ca, daca vroiai sa prinzi un loc pe sezlong si cu umbreluta aferenta trebuia sa te trezesti la rasaritul soarelui si sa fugi repede la piscina pentru a-ti “rezerva” un loc (desi acest lucru era specificat clar in regulamentul de ordine interioara a hotelului ca fiind interzis) fiindca daca indrazneai sa vii ca turistul normal pe la ora 9 la piscina nu mai gaseai nici un loc liber. In ultimele 2 zile de vacanta, probabil de la prea mult somn, incepusem sa ma trezesc pe la prima raza de soare, asa ca imi luam aparatul foto si plecam in “expeditii” prin hotel. Acele zile au fost singurele in care am gasit sezlong disponibil sub umbrela. Imediat dupa mine incepeau sa apara co-locatarii de hotel cu prosopelele in brate si incepea vanatoarea de locuri bune pentru bronzat. Teoretic piscina se deschide la ora 8.30 dimineata, asta insemnand ca la acea ora vin fetele de la SPA si poti sa iti iei prosop pentru plaja de la hotel (1 prosop pe zi e din partea casei pentru fiecare turist). Dar pana la acea ora nu-ti interzice nimeni sa iti iei prosopelul personal cu care ai venit de acasa (sau prosopul hotelului pe care nu l-ai mai returnat in seara anterioara la receptia SPA) si sa te intinzi pe sezlong la soare. Mai interesant este ca, de la ora 6 dimineata pana pe la 10 la piscina nu stau la soare decat prosoape, posesorii lor fiind in camere probabil. Accesul in piscina (adica balaceala) de asemenea nu e permis decat de la ora 8 – 8.30 dimineata cand vine salvamarul de servici. A propos de salvamar si de venitul la 9 dimineata la piscina… in vacanta noastra am fost si martorii unei intamplari de mai putin de 5 stele. Intr-o dimineata, adica pe la 9 … o doamna de vreo 25-30 de ani cu mamica dansei si plodul personal isi cautau sezlong. Bineinteles ca la acea ora majoritatea locurilor erau ocupate, ramanad disponibile cate un sezlong pe ici, pe colo. Intru-cat doamna noastra tinerica era si frumusica (ca sa nu intru in amanunte legate de posibilitatile dermato-cosmeticii si chirurgiei plastice) a atras atentia salvamarului din ziua respectiva care s-a oferit sa rezolve problema sezlongurilor. Din pacate, dorinta lui de a se evidentia in fata doamnei si probabil lipsa lui de experienta pe “uscat”, l-a determinat sa mute un prosop si ceva lucruri personale de pe unul din sezlonguri pe un altul situat ceva mai departe, in felul acesta rezolvand problema doamnelor dar creand alte probleme. Prosopul si lucrurile mutate de el apartineau fetitei (minore) a unei familii de rusi. Cand mama rusoaica a venit la sezlonguri si si-a vazut copilul expulzat si mutat departe de zona ei protectoare s-a facut foc si para! A urmat un dialog – monolog pe tonuri inalte si in 2 limbi internationale (engleza si rusa) fapt care l-a determinat pe vasnicul nostru salvamar sa intervina pentru a-si apara febletea. Acest lucru nu a rezolvat nimic, mama rusia continuand sa-i toace marunt in limba ei natala. Pana la urma amorezul s-a vazut obligat sa returneze amazoancei de rusia posesia asupra sezlongului copilului si le-a gasit celorlalte 2 doamne si copilului lor un loc mai linistit (desi ceva mai prost ca pozitionare fata de soare). Asa ca, daca ati ratat startul la sezlong-uri, nu lasati salvamarii sa va faca rost de ele. Mai bine vorbiti cu baietii in pantaloni albastrii (si tricouri albe pe care scrie “pool boy”) sau va rezolvati singuri problemele. Gasiti 2 sezlonguri libere si cu ajutorul baietilor de la piscina sau al muschilor personali le mutati in zona de piscina pe care o doriti. Bine nu chiar in orice zona fiindca exista o zona dedicata VIP-urilor de la LEVEL (etajul 8 al hotelului este dedicat categoriei de invitati deosebiti acestia avand restaurant separat, alt regim de cazare cu mai multe servicii incluse si de asemenea au zona de sezlong-uri seprata la piscina). Pe acele sezlong-uri scrie ca sunt rezervate pentru LEVEL (nu ca “pleava” de la celelalte etaje ar tine cont de asta) si pe acolo misuna niste domnisoare frumos imbracate care te cam dau la o parte, sau cel putin te fac sa te simti aiurea, cand iti comunica zambind ca nu ai voie in zona respectiva. De la nivelul 8 LEVEL, care nu are decat camere cu vedere catre mare, cred ca panorama e super. Noi am stat pe partea cu padure, si de la etajul 4, unde am fost cazati, vedeam un colt de golf…superb. Am avut surpriza sa descopar ca marea bulgareasca, desi e tot Marea Neagra, este mult mai verde si mai transparenta decat marea romaneasca. Am primit si explicatia: noi romanii avem substrat nisipos pe litoralul nostru, ei bulgarii au substrat stancos pe litoralul lor.
In ziua in care am ajuns in Nisipurile de Aur batea un vant infernal iar marea era foarte agitata. Ca orice turist dornic sa profite de orice moment din excursia sa, nu am tinut cont de conditiile atmosferice si ne-am plimbat pe malul marii. Erau valuri uriase, salvamarii (prezenti in numar foarte mare) arborasera steagul rosu iar daca indrazneai sa incalci avertizarea mai aveau putin si te bateau! Erau turisti care incercau sa ignore avertismentele si semnalele salvamarilor, dar nu aveau nici o sansa. Fluierul salvamarului se auzea de parca te lovea, iar daca indrazneai sa nu tii cont de el, venea salvamarul dupa tine si aproape ca te scotea de urechi din apa. Valurile uriase ajungeau pana in zona de sezlonguri, iar malurile erau deja sapate de puterea apei formand mici promontorii in care copii (mai mari sau mai mici) sapau dupa scoici si alte “comori”. Apa avea asemenea forta incat daca te prindea valul, chiar si la mal acolo unde se presupune ca si-a pierdut energia, in retragerea lui te lua cu el. Cu toate astea marea era verde turcuaz si clara. Dupa o plimbare de 2 ore, am ajuns la capatul statiunii uzi pana mai sus de brau din cauza valurilor si obositi morti. Ne-am intors pe aleea de promenada, ca doi turisti cuminti si in drum am admirat toate tarabele cu nimicuri bulgaro-chinezesti. De la accesorii de par cu flori si scoici pana la papuci de plastic si arme albe. Totul era acolo, mai ales magneti de frigider cu Bulgaria intr-o mie de modele. Atunci nu ne-am oprit sa luam fiindca era prima zi, am zis sa asteptam pana la sfarsit ca sa putem alege in liniste suveniruri pentru familie si prieteni. Mare greseala! Nu am mai putut alege nimic fiindca a-2a zi dupa ce am ajuns la Melia sotul meu a facut o toxiinfectie alimentara. Asa ca restul vacantei eu mi l-am petrecut intre sezlong si camera, iar el intre pat si… Am mai iesit in unele seri, cate un pic, dar atat. Am avut totusi un avantaj in faptul acesta: am vorbit in fiecare zi cu cei de acasa fiindca hotelul are internet wireless in camera si hol, mai putin in zona piscinei (ceea ce e un mare minus pentru hotel). Iar daca wireless-ul nu e destul de vitezoman se poate lua de la receptie cablu de internet intrucat in fiecare camera exista si priza pentru net. Asa ca, desi am stat separat, nici unul din noi nu s-a plictisit. In camera datorita internet-ului (televizorul nu se pune fiindca desi au foarte multe programe, majoritatea sunt titrate in bulgara asa ca … te uiti fara sa intelegi) iar la piscina datorita programelor de socializare desfasurate de hotel (si a picanteriilor zilnice “desfasurate” de turisti :D). Dimineata era un program cu gimnastica-yoga, sporturi de apa, salsa iar dupa-amaza urma un alt program cu water-aerobic, darts sau tenis de masa. In cazul in care dupa o zi de plaja mai rezistai, in restaurant se desfasurau seri tematice iar la piscina era un fel de discoteca pentru copii.
Nu stiu daca din cauza situatiei in care ne-am regasit, sau intr-adevar asa este, dar am simtit ca 5 nopti la Melia sunt putine… sper sa ma intorc acolo si atunci promit ca voi lua pachet de 7 sau chiar 10 nopti de leneveala, dar tot in regim de demipensiune fiindca 2 mese pe zi sunt arhisuficiente, apa necesara racoririi pe timpul zilei o pot achizitiona foarte frumos de la market iar in rest nu prea am ce cheltui. In all-iclusive sunt incluse in plus masa de pranz (pe care oricum nu as fi servit-o fiindca nu mi-ar fi fost foame) si bauturi de dozator asa ca sincer… nu merita. Mai bine apa plata imbuteliata decat fanta si cola de dozator. Ar mai fi berea (din care eu nu beau) sau cafeaua ambele de dozator, deci de o calitate indoielnica, precum si diverse snack-uri si inghetate pe care oricum nu as fi avut cand sa le mananc. Poate, data viitoare, imi voi rezerva o camera LEVEL. Voi vedea, dar in mod sigur as vrea sa revin la "Melia Grand Hermitage". Nu pot spune acelasi lucru despre sotul meu care e destul de suparat pentru vacanta lui petrecuta mai mult in camera. Sper cu timpul sa revina la sentimente mai bune fiindca altfel am sa ma reintorc la Melia singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu