Italia, Roma - tur ghidat de Vatican, Colosseum, Foro Romano

Ziua 3 in Roma am dedicat-o tururilor "la pas", adica ne-am rezervat inca de acasa (contra uimitoarei sumei de 72 eur de persoana) tur ghidat de Vatican (dimineata) si Colosseum plus Foro Romano (dupa amiaza). De la Vatican la Colosseum ne interesa cum ajungem asa ca am descoperit ca doua ore sunt cam putin pentru a ajunge cu transportul in comun dintr-o parte in cealalta... mai bine o luam pe jos ca ajungeam mai repede in mod sigur... doar ca ne-a fost teama sa nu ne ratacim. Turul l-am rezervat de pe getyourguide.com. Cum l-am ales... ieftin si sa cuprinda cat mai mult. Dupa ce l-am facut... nu stiu alte tururi cum erau, dar asta mi se pare ca a sarit destul de multe puncte interesante si ca putea fi mai complex.

Turul de Vatican a inceput la ora 9 dimineata din fata agentiei la care platisem biletele turului (Enjoy Rome). Prea de dimineata pentru noi care in seara anterioara haiducisem pana la 3 dimineata.

In agentie aglomeratie mare... turisti vin, turisti pleaca, ghizii se invart ca titirezii, fetele de la receptie abia mai fac fata. Stam la o coada de aproape 30 de persoane ca sa aflam ca nu se inregistreaza inca turul de limba engleza (macar ne-au zis-o dragut, zambind... nu ca cel de la turul din ziua anterioara).

Intr-un final am fost inregistrati. Ni s-au dat niste stickere pe care sa le aplicam pe imbracaminte si statia de receptie pentru a auzi ce spune ghidul. Am fost instruiti cum si pe ce canal sa o fixam. O astfel de statie ar fi fost foarte utila si in prima zi  cand am mers pe bicicleta cam 3-4 ore.  Bine, era buna, cu conditia sa se si auda... nu ca cea de la turul de Vatican sau mai rau ca cea de la Colosseum care nu aveau un sunet prea clar si abia daca intelegeam ce zic ghizii. Mai degraba auzeam explicatiile live ale celor de langa noi decat sa deslusim ce ne povestea ghidul prin statie.

Si am pornit. Pe sosea pana la intrarea principala a Vaticanului. O aglomeratieeee... complet bulversanta. La intrarea in Vatican o coada imensa. Cica turul nostru era cu "skip the line"... care skip ca toti cei de la coada erau asa... adica era deja coada la "scapa de coada". Odata intrati in Vatican am trecut prin filtre exact ca la vama sau in aeroport. Mai prost era ca aici coada era mult mai mare decat la vama sau la aeroport. 

Pana sa ajung acasa si sa vizionez un anume filmulet... nu am constientizat ca eu, in Vatican, chiar am trecut granita! La intrare... ca la iesire nu a interesat pe nimeni 😊  Pentru mine a fost o senzatie tare ciudata sa trec intr-o "tara" care e de fapt un cartier dintr-un oras si in care de fapt nu se schimba nici limba, nici moneda... nimic in afara de legi... iar alea nu sunt prea vizibile ca sa iti dai seama ca esti in alta tara.

Buun, dupa o asteptare destul de lunga am reusit sa trecem granita in Vatican. De aici a inceput nebunia. Prima oprire a fost pentru toaleta (!) si impartirea biletelor  (in caz ca suntem intrebati de sanatate) si s-a facut in holul tarii Vatican langa o statuie moderna care... reprezenta ea ceva subtil... nu am retinut ce, dar macar ne-am pozat langa.

Urmatoarea oprire a fost pe terasa de langa gradini. Ghida ne-a povestit despre istoria si arhitectura Vaticanului, ne-a zis cate ceva si despre biserica Sf Petru careia din locul in care ne-am oprit ii vedeam turla. Am mai schimbat pozitia, ne-am oprit in fata Pinacotecii Vaticanului pentru a povesti despre capela Sixtina... pe poze... ca inauntru cica ghidul nu avea voie sa intre asa ca eram de capul  nostru.

 Dupa ce ne-a fost explicata teoria conform careia Michelangello s-ar fi pictat printre sfinti si ca de fapt, simbolistica tavanului realizat intr-o tehnica desavarsita, nu e una ecumenica ne-am intors in muzeele Vaticanului. Ne-am oprit la nus' ce vitrina sa admiram obiecte apartinand papei... adica tot felul de maruntisuri fotbalistice... subliniind latura umana a suveranului pontif (de parca am fi avut indoieli ca ar fi om !). Am continuat in Cortile della Pigna care e o curte mai mica separata de marea curte interioara a muzeelor de Bracio Nuovo a unui muzeu. Aici am vazut conul de 4 metri si cei doi pauni ce-l strajuiesc.  Din pacate piateta rotunda din spatele lui era in renovare si acoperita cu folii din plastic asta scazand drastic impactul vizual al conului. Bun, povestea conului... simpla: sculptura reciclata din baile lui Agrippa. Tot in curticica asta am trecut in fuga si pe langa Sfera con Sfera, o alta sculptura de vreo  4 metri diametru (de data asta) care cica ar simboliza lumea crestinismului ce inconjoara Pamantul. Asa o fi...

Din Cortile della Pigna am intrat in Museo Chiaramonti unde ni s-a punctat sala statuilor in principal. Apoi am facut o curba, am trecut pe langa o fereastra cu belvedere si am iesit in Cortile Octagonale.

Sub soarele deja arzator al Romei am admirat in trecere rapida cateva statui celebre si am intrat in Museo Pio Clementino. Am sarit Museo Gregoriano Egizio... cred... fiindca nu am nici o poza de acolo.

Museo Pio Clementino l-am trecut rapid, chinuindu-ne sa supravietuim suvoiului de turisti, straduindu-ne sa nu ne pierdem de grup si incercand sa identificam salile prin care treceam sau obiectele de arta despre care ni se povestea in casca. Greu... foarte greu...

Incercam sa ne dam seama ce vizitam in Sala Animalelor, plina de sculpturi identic naturale ale unei mari varietati de animale domestice sau salbatice, Sala Muzelor si apoi Sala Rotonda ce imita cupola Pantheonului avand in mijoc si o fantana. 

Urmeaza o sala cu doua sarcofage  din marmura rosie... unu cica ar fi al mamei imparatului Constantin cel Mare... celalat nu stiu.

Schimbam muzeul. Trecem prin Sala Candelabrelor sarind Museo Gregoriano Etrusco. In Sala Candelabrelor ne oprim (impropriu zis... mai degraba ne straduim sa ne tinem echilibrul in miscarea continua a turistilor) in dreptul unei statui... pline de oua. Reprezentarea in piatra a unei zeite a fertilitatii, legenda spune ca cine se ruga la ea se umplea de copii... m-am multumit doar sa o pozez ca pe o curiozitate.

Tot in Galleria dei Candelabri admiram un mozaic cu simbolistica crestina profunda (nu am notat-o), o reclama la un restaurant roman si o scoica alaturi de multe vase si statui mestesugite atent.

Galeria delle Arazzi e o insiruire de "covoare murale" cu tema religioasa, care trebuie sa recunosc ca mi-au atras atentia prin migala cu care au fost realizate, cu detalii demne de o macheta computerizata, la dimensiuni de aproape doi metri jumate pe doi metri jumate... sau chiar mai mult. Iesim din galeria tesaturilor si traversam Galleria delle Carte Geografiche unde nu am retinut decat harta Romei antice, Aureliene. 

Sarim cu gratie peste Stanze di Raffaello, Appartament Borgia si Colezzione Arte Contemporanea pentru a ajuge direct in Capela Sixtina.

In capela Sixtina, nu ai voie sa vorbesti (dar e un zumzet general acolo), nu ai voie sa fotografiezi (dar eu cred ca am fost singura maimuta care nu a facut poze) si daca vrei sa admiri tavanul te asezi in mijloc, daca vrei sa te deplasezi, o iei pe margini. Bietii angajati striga la fiecare cateva minute "Silenzio!" sau "No foto"... dar fac laringita degeaba. Nimeni nu mai tine cont de ei. O inghesuiala de nedescris caracterizeaza Capela Sixtina asa ca nu am stat prea mult in ea fiindca pentru un obiectiv turistic atat de mediatizat sigur gasesc toate informatiile pe internet si poze mult mai faine decat as fi putut face eu in harmalaia si agitatia aceea... si pe furis... chiar nu avea rost!

Din Sistine Chapel am iesit in dreapta, pe cica iesirea pentru grupuri, unde ne-am intalnit cu ghida.

Holul capelei ne-a scos intr-un fel de curte interioara, pe niste scari ciudate si ne-a condus catre Basilica San Pietro. Aici se incheia turul nostru ghidat. Ni s-a aratat altarul, ni s-au punctat cateva elemente arhitecturale si in dreptul Pieta a lui Michellangello am predat statiile si am dat bacsisul de rigoare (20 de euro de cuplu ... minim, se stieee!). De aici suntem pe barba noastra.

Ne invartim un pic in bazilica, ne pierdusem deja de prietenii nostrii si mai eram si in intarziere pentru turul de Colosseum asa ca am traversat in tromba piata Sf Petru oprindu-ne doar pentru o poza, hai doua, cu coloanele si obeliscul din piata.

Turul muzeelor Vaticanului, daca l-am fi facut pe cont propriu sau poate in alt tip de tur ghidat ar fi trebuit sa mai contina si Pinacoteca, Museo Pio Cristiano, Museo Gregoriano Profano, Padiglione delle Carrozze, Museo Missionario Etnologico, Museo Filatelico e Numismatico si niscai pizzerii sau toalete la alegerea noastra. 😋

Dupa o orientare destul de greoaie reusim sa gasim statia de autobuz pentru a ajunge la Colosseum.

Cum stateam cu spatele la obelisc, am iesit din piata prin stanga, pe langa centrul de informatii turistice si am trecut pe sub o arcada in dreapta. De aici pe Via di Porta Angelica tot inaite pana in Piazza del  Risorgimento. In piata, care e o mare imbarligatura de zone carosabile, am tinut usor dreapta pe langa un barulet aproape cilindric, o cascarabeta poligonala unde cafeaua scurta era 1 euro si apa 2,5 euro. In fata barului, cu spatele la directia din care venisem se gasea statia pentru Colosseum. Autobuzul luat de noi nu ne-a dus fix in fata Colosseum ci ne-a lasat undeva in spate asa ca am mai mers ceva pe jos pana am ajuns la poarta de intrare unde trebuia sa ne intalnim cu celalalt ghid si grup pentru a vizita Colosseum si Foro Romano. In statie la Vatican am asteptat pret de 40 de minute sa vina autobuzul corespunzator, iar transportul in comun ne-a mai rotit prin Roma pret de 20 -30 minute asa ca am intarziat pentru turul de Colosseum si era sa pierdem grupul. 

Dar pana la final... i-am prins imediat dupa ce trecusera de coada la fel de lunga ca la Vatican. Pe noi ne-au preluat cei de la agentie si ne-au bagat repede "pe pile" fara sa mai stam la coada ca sa putem prinde grupul. In turul acesta am avut alte stickere lipite pe piept, alta statie de receptie si alta pereche de casti. Din pacate statia de acum a fost chiar mai proasta ca cea  de la Vatican. Noroc ca povestea Colosseum-ului o stiam deja de la Daniele cu care am vizitat Roma pe bicicleta. In afara de istoria constructiei Colosseum-ului, de povesti legate de spectacolele ce aveau loc in arena, am mai povestit si despre tehnica de construire a acestuia. 

Ca marea parte a constructiilor romane si Colosseum este realizat din caramida, aspectul impunator de marmura alba fiind dat prin placarea ulterioara constructiei cu placi de marmura sau granit... sau ce le mai placea romanilor. Tot in aceasta vizita in Colosseum ghidul ne-a povestit si despre povestea pictata deasupra intrarii gladiatorilor in arena, parca pusa acolo special sa le aminteasca ca ei lupta pentru asi recapata libertatea... povestea care abia se mai desluseste scrijelita in arcada intrarii se pare ca este despre cucerirea Ierusalimului de catre romani. O varsare de sange in numele... avutiilor. Ucideri inutile ce creeaza conflicte ce se propaga peste secole si milenii.

Dupa ce ne-am pierut de grup pe la singurul etaj vizitat din Colosseum... alta dezamagire a turului ghidat (dar pentru asta eram oarecum pregatita fiindca era descris in prezentarea turului), am parasit Colosseum pe langa Arcul Lui Constantin si cativa vanzatori ambulanti vanati de politia pe biciclete (!!!) si ne-am indreptat catre Foro Romano.

Intrarea in Foro Romano... mai ceva decat la Vatican. Am trecut intai printr-o poarta care ne sorta pe grupuri si "independenti" apoi prin detectoare de metal ca la aeroport. Spre deosebire de Vatican angajatii de aici mi s-au parut prost crescuti... tipau la turisti, asta in conditiile in care intrarea nu e gratis, si chiar bruscau. Daca aveai o nelamurire despre cum se procedeaza, degeaba intrebai ca te tratau cu un sictir fantastic... mi-a lasat un gust amar acel punct de trecere catre Foro Romano.

Am scapat cu viata din poarta suspinelor si am reusit sa intram. Prima oprire a fost langa Arcul lui Titus, la o fantana/ tasnitoare cu apa potabila de unde ne-am refacut rezerva de apa. Dupa Arcul lui Titus am trecut lasand pe dreapta Antiquarium Forense, Basilica di Massenzio si Tempio di Antonio si Faustina. Pe stanga Casa delle Vestali si Regia. 

Casa delle Vestali din descrierea facuta de ghid pare a fi fost predecesoarea manastirilor de maici. Era un templu cu incaperi anexe de tip camere si bucatarii sau camere de zi in care locuiau un grup de fecioare alese pe spranceana. Rolul lor in societate... se pare ca destul de important ca preotese. Era o mare cinste sa fii aleasa in randul vestalelor si o mare dezonoare sa pierzi acest statut.

Ne-am oprit intre templul lui Cezar distrus pana la ultima piatra de supusii acestuia... era iubit tare Cezar asta, si Collona di Foca. 

De aici am parasit Foro Romano prin dreapta urcand treptele spre Via dei Fori Imperiali pe care am parcurs-o paralel cu vestigiile Foro Romano ce se etalau in stanga noastra pana in Campidoglio. Iar, povesti cunoscute despre statuile de pe frontispiciul Roma Capitale, reciclate de pe undeva din Roma antica, despre statuia ecvestra din centrul pietei ce initial s-a crezut a fi statuia Sfantului Petru pentru ca apoi cu dezamagire profunda sa fie recunoscuta ca fiind statuia unui imparat roman. Terminam turul de dupa amiaza in fata statuii lui Marc Aureliu (in centrul Campidoglio) unde predam statiile si bineinteles... bacsisul... aceeasi suma ca la primul tur... si cam ca la fiecare tur.

De aici am ales sa mai umblam un pic pe stradelele ce se desprindeau din piata si apoi sa ne indreptam catre Vittorio Emanuelle II pentru a vizita Roma si de la inaltimea acoperisului monumentului. Acolo am ajuns cu liftul. Liftul se ia din spatele monumentului Vittoriano, loc unde ajungi dupa ce urci scarile monumentului pana la primul etaj si ocolesti cladirea prin dreapta. Liftul e chiar in spate de tot, in exteriorul cladirii. Noi ne-am luat teapa si crezand ca liftul e in interior am patruns pe prima usa gasita deschisa. Am nimerit in muzeu. Nu a fost asa o durere mare, dar... nu era ce cautam noi. In plus, aia era iesirea muzeului, nu intrarea... Am admirat o bucatica de muzeu, daca tot am intrat in el, apoi am fugit repede la lift.  Biletul pana sus e 7 euro pentru adulti. Copii au o reducere...dar nu mai stiu cat.

De sus se vede toata Roma antica, Roma istorica... recunosti fiecare edificiu vizitat de la nivelul solului si parca ai un fior de emotie cand il vezi mic, jos, stralucind in soarele atotputernic.

Sa vedem Roma de sus a fost ca un rezumat a 3 zile de povesti telurice.