Roma - On or off budget

Roma... o poezie... sau un roman... un film... de groaza!

Roma, muzeul in aer liber... victima propriei sale  faime, Roma este sufocata de istorie ca de balarii...

Atatea imagini, atatea sentimente amestecate, blitz-uri ale memoriei... cand vine vorba despre Roma as vrea sa tac.

Transportul in Roma

Imediat ce cobori din avion, cand te lasi dus de fluxul de oameni catre iesire (bine ca stiu ei unde e iesirea), incepi lupta cu transportul din Roma. Primii care te asalteaza sunt taximetristii, albi sau nu, oficiali sau nu, la camasa sau in pantaloni scurti, toti te intreaba daca vrei un taxi. Noi am zis  nu. Continui urmand indicatoarele catre statia de metrou/tren, lasi taximetristii guralivi in urma, si cand te apropii de intrarea in statie intalnesti ghiseele rosii si automatele de bilete ale vanzatorilor de transport urban. Alaturi de ei, cu ecusoane atarnate de gat, vanzatorii de locuri in minibus, iti ofera pentru 14 euro de persoana, un loc intr-o dubita cu 7-8 scaune si iti promit ca te duc la orice hotel esti cazat. Gandind retrospectiv, imi pare un pic rau ca nu am ales aceasta varianta. Am trecut de ei, am ocolit automatele de bilete si am traversat prin subteran in statia de tren/metrou. De fapt statia de tren... chiar daca desenul de pe panouri te induce in eroare semanand foarte bine cu un metrou, statia este doar pentru tren.

Tren de la Fiumicino Airport pana in Roma. In functie de companie si tipul de tren exista mai multe variante. Cea mai ieftina varianta este trenul regional care te transporta din aeroport pana la Orte oprind in muuulte statii. Acesta este 8 euro de persoana. Noi am coborat la Tuscolana fiind statia cea mai convenabila in raport cu pozitia hotelului.

Alta varianta e trenul expres care te duce glont din aeroport la Termini, nodul principal, statia mama, inima transportului din Roma. Pret: 14 euro de persoana in majoritatea timpului, 8 euro daca iei trenul de ora 5 sau 6 dimineata. Mai exista si o varianta de 19 - 22 euro dar nu cred ca intereseaza pe cineva.

Pentru varianta slow, regionalul, am cumparat bilete de la singurul magazin, de tutun si ziare, unde se vindeau aceste bilete. Varianta fast, expresul, se poate achizitiona de la ghiseele Trenitalia sau de la automatele rosii din gara. Mai sunt si alte mici agentii care vand bilete pentru trenul expres.

Inainte de a cumpara bilete pentru trenul de la aeroport la Roma, ne batea gandul sa ne luam abonamente pe toate mijloacele de transport din Roma (metrou, transport de suprafata). Am intrebat in dreapta si in stanga, am reusit sa ne intelegem cu italienii intr-o engleza stalcita, si a noastra si a lor,  iar la final am inteles ca exista abonamente de 1, 2 sau 3 zile si abonamente de o saptamana. Nici unul din aceste abonamente nu includea si trenul de la aeroport catre Roma, iar pretul intre abonamentul de trei zile si cel de o saptamana diferea cu vreo 5 euro... cel de 3 zile era undeva la 28 de euro si cel de o saptamana 32 sau 34 de euro.

Intrucat nu ne-am pus de acord (4 capete, 3 idei diferite si asta fiindca al 4-lea plecase sa manance) nu ne-am luat decat biletul de tren urmand sa ne decidem ce facem cu abonamentele dupa ce ne cazam.

Si bine am facut ca nu ne-am luat abonamente din gara. Doi dintre noi aveam deja platite din tara doua zile de ture de bicicleta (tura 1 si tura 2), iar pana la locul de intalnire cu biciclistii am mers pe jos. Ceilalti doi si-au luat Hop-on Hop-off Bus (culoarea rosie) pentru doua zile si au "hop-ait" prin centrul Romei fericiti contra sumei de 32 de euro fiecare... adica cat un abonament de transport in comun pe o saptamana. Avand in vedere ca autobuzele Hop-on Hop-off nu intrau in abonamentul de transport in comun, si ca un turist cel mai mult are nevoie de ruta obiectivelor turistice, desi au platit mai mult pentru 2 zile, au avut avantajul de a avea o ruta dedicata activitatilor turistice ca a nu mai vorbim de audioghid inclus. 

Autobuzele turistice de tip Hop-on Hop-off... sunt si ele cu smecherie. Punctul de plecare, ca de altfel punctul central al intregului transport roman, este Termini. Undeva pe laterala statiei, in stanga cum stai cu spatele la cladirea Termini. Din statia respectiva pleaca 4 firme de transport turisti: unii galbeni (ceva cu Roma Cristiana - probabil iti pun muzica bisericeasca cand nu au ce sa iti zica in castile audioguide-ului), unii verzi (Green Tour), unii roz (despre care nu stiu nimic) si unii rosii (cei cu pretul de 32 de euro pe persoana pentru 2 zile). Dupa urmarirea intensa a traficului, prietenii nostrii care au beneficiat de autobuzul turistic, au ajuns la concluzia ca, desi sunt mai scumpi, cei de pe linia rosie merita cel mai mult fiindca au o densitate foarte mare de autobuze, asta insemnand ca nu vei sta sa astepti urmatorul bus turistic cand ai terminat de vizitat monumentul pentru care te-ai dat jos din autobuzul anterior.

In Termini in afara de trenuri, metrouri si autobuzele turistice sunt si statii pentru majoritatea mijloacelor de transport de suprafata din Roma. Peroanele, adica statiile, sunt notate cu litere, iar pentru fiecare litera exista cel putin 5-6 linii care pleaca din acelasi loc. Liniile sunt cu cifre.  Biletele de autobuz sunt 1,5 euro ruta. Sa definim ruta: prin ruta se intelege deplasarea timp de o ora, indiferent cate mijloace de transport folosesti. Poti sa mergi cu un singur autobuz, sau sa schimbi 2-3 autobuze sau mai multe, cu conditia sa nu depasesti o ora. Conceptul mi se pare cel putin ciudat fiindca nu m-am lamurit cum calculezi ora si ruta. Iar daca iti expira cand esti in autobuz, ce faci, te dai jos sa iti iei bilet? Poate nu am inteles eu corect. Case de bilete nu sunt in statiile autobuz din Roma. Singura casa de bilete pe care am gasit-o a fost in Termini. Loc de unde ne-am si luat de altfel bilete pentru cate calatorii am estimat noi ca o sa facem.  O alta ciudatenie a conceptului este faptul ca, poate nu ai de schimbat decat un autobuz intr-o ora, dar e posibil sa iti expire timpul asteptand ca autobuzul sa vina in statie. Transportul in comun cu autobuzul in Roma este ... rar! Atat de rar incat nu te poti baza pe el. Cred ca am asteptat o data 10 minute si a 2-a oara 20 de minute sa vina autobuzul de care aveam nevoie. Partea faina este ca in fiecare statie, placa indicatoare de statie are inscrise si toate statiile urmatoare pe unde va trece autobuzul. Sus indicativul numeric al autobuzului, dedesubt toate statiile in ordine. In fiecare statie opresc cel putin 3 linii de autobuz. Macar nu te plictisesti cat astepti... mai citesti un traseu, mai te uiti dupa oameni...

Dar daca risti sa pierzi vre-o intalnire importanta (cum era noi sa ratam turul de Colosseum fiindca am asteptat 20 de minute autobuzul in statia de la Vatican) poti apela la taxi. Taxiurile sunt multe in Roma. Cele albe, cu inscris pe lateral in care sunt trecute tarifele cica sunt singurele oficiale. Io nu am vazut in Roma alte taxiuri decat albe si cu inscris lateral... dar mai stii... or fi si alte tipuri. Taximetristi se misca bine in Roma. Sunt destul de relaxati in ciuda traficului atat de aglomerat incat te intrebi cum de nu sunt strazile lor pline de cioburi sau dinti.  Tarifele... greu de inteles pentru mine... ceva intre 1,10 si 1,60 euro /km in functie de zona si viteza de deplasare, la care se adauga un tarif de pornire de aproximativ 4 euro si multe altele in functie de situatiile intalnite.  Oricum... din vecinatatea Fontana di Trevi pana la hotel ne-a luat  vreo 14 euro (adica pentru aproximativ 4 km cu traficul aferent) iar de la hotel la aeroport (fiindca hotelul era in afara Zidurilor Aureliene, adica eram in afara zonei protejate) 55 de euro. Daca eram in centrul Romei cursa la aeroport avea tarif fix 48 de euro. Pe timp de noapte, din apropiere de Trastevere (de pe unul din podurile peste Tibru) pana la hotel, 12 euro. Toate taxiurile au mers cu ceasul pornit, nu a existat discutie de genul "mica intelegere".

Clar in Roma, mersul pe jos e sfant! Dar, si aici exista inconveniente date de trotuarele valurite, uneori foarte inguste, niciodata ocupate in mod abuziv de masini, dar pe care trebuie sa le imparti cu biciclistii. Alte inconveniente sunt placutele indicatoare de strazi (absente in forma cunoscuta mie, de dreptunghi alungit, de obicei albastru, agatat pe un stalp la colt de strada) ce in marea lor majoritate au culoare gri si sunt tencuite in peretii cladirilor, nu intotdeauna foarte aproape de colt si stradutele intortocheate, plecand cate 2-3 din aceeasi intersectie sau foarte aproape una de cealalta incat nu esti niciodata sigur pe care sa o alegi. Fara foarte multa rabdare, un gps functional sau o harta si disponibilitatea de a intreba la fiecare colt, in Roma te ratacesti imediat.

Roma, in ceea ce priveste circulatia, are un set de reguli nescrise. Singura regula ce iese in evidenta este sa ii protejezi pe cei mai fragili. Nu stiu cum fac romanii dar de fiecare data reusesc sa opreasca la trecerea de pietoni fara sa scartaie rotile, reusesc sa faca loc motociclistului care trece prin dreapta sau stanga la mustata, reusesc sa incetineasca si sa permita biciclistului sa schimbe banda corespunzator.  Dar, si cei mai fragili au regula lor nescrisa... cat am umblat prin Roma nu am vazut pieton care sa se arunce pe trecerea de pietoni, biciclist sau motociclist care sa nu se asigure si sa adapteze viteza la situatia data.

Mancarea in Roma

In Italia nu ai voie sa ratezi pizza si gelato!

Mda... la gelato nu cred ca ai cum sa dai gres... am incercat din 2 locuri, in ambele a fost foarte buna. Fiind un produs  "marca italiana" au o mandrie a acestui lucru si se ocupa cu raspundere de el. Prima inghetata am mancat-o in prima zi in Roma, pe Via Merulana nr 166. O gelaterie ascunsa ochilor de copacii batrani ce strajuie o stada la fel de batrana. Am dat de ea cautand o farmacie. Apoi am vazut ca nu doar turistii cumpara inghetata de acolo, si italienii se opresc la ceva bun. Preturile variaza in functie de tipul de cornet  si numarul de cupe. Cea mai ieftina 2 euro iar cea mai scumpa (3 cupe in cormet comestibil) 5 euro. Aromele la alegere. Cremoasa, delicata, rece si dulce, pe scurt foarte buna. 

A doua inghetata am luat-o din Trastevere, in a 3-a seara in Roma, de pe strada Vicolo De'Cinque nr 16. Preturile tot intre 2 euro si 5,5 euro. Cea mai ieftina in cutie de plastic, cea mai scumpa in cornet comestibil (dar aici iti alegeai un numar de cupe intre 3 si 5, nu aveau o cantitate fixa pentru inghetata la 5 euro). Arome tot la alegere. Vazand ca fac poze domnul de la gelaterie a considerat necesar sa imi faca o favoare si mi-a dat cu mare grija si mandrie sa gust o aroma pe care nu o aveau expusa, inima de migdale... fara sa isi inchipuie macar ca mie nu imi plac migdalele! Am degustat cu delicatete (a se citi: din varful buzelor) si am multumit pentru gest incercand sa par foarte incantata de aroma migdalelor. Ce mai ramasese in lingurita i-am pasat rapid prietenei mele (care e inebunita dupa migdale) cand domnul de la gelaterie servea un alt client. Foarte buna si aceasta inghetata... am lins tot chiar si ce se scursese pe degete! Bine ca nu erau muste in Roma ca altfel ajungeam cu roiu' dupa mine la hotel la cum m-am mozolit in inghetata mancata.

In ceea ce priveste experienta pizza, trebuie sa fii un pic atent. Aici nu mai merge ca la gelato. Exista si alte neamuri care prepara pizza si nu toti o fac pe gustul meu. In cazul pizza, nu mai e un gust universal, aici fiecare are preferinte. Blat mai gros sau mai subtire, mai bogata sau mai simpla, mai cu ulei sau mai uscata. Eu nu sunt mare pofticios, pentru mine mancarea e viitoare energie destinata consumului nicidecum placere vinovata a aromelor. Din aceasta cauza consider ca pot sa emit o parere independenta de preferinte personale referitor la pizza. Ei bine, am luat pizza din 3 localuri. Doua din ele in cartierul in care locuiam, una in centru langa Fontana di Trevi.  Cand am pasit prima data in Roma, dupa cazare, am intrat in prima pizzerie intalnita in cale. La 2 minute de mers pe jos de Hotel Cilicia, pizzeria "Vecchie Maniere" (Via Acaia, 57)... un local mic, linistit (prea linistit fiindca noi eram singuri clienti, iar ospatarul a plecat imediat dupa ce am ajuns noi asa ca am ramas doar cu bucatarul) din care iti cumparai pizza la kg... sau la suta de grame. Dintr-o pizza mare ti se taia o bucat fix cat de mare doreai sa fie. Bucata era cantarita, feliata, incalzita in cuptor si... servita. La masa sau la pachet. Cum doreai. Sortimente... variate. Puteai sa iti dai seama care era mai buna fiindca aia era bucata cea mai mica din galantar. Si in zilele urmatoare, dupa fiecare tura de bicicleta tot acolo am mancat pizza. In fiecare zi am incercat altceva. Pot spune ca de la pizza cu branza, trecand prin cea cu mozzarela si busuioc sau cea cu carne si ciuperci si terminand cu cea cu branza si cartofi, toate au fost foarte bune ("curcubeu pe cerul gurii" ca sa citam din clasici). Am ceva retineri la pizza cu branza si cartofi gustul ei amintindu-mi un pic de piure cu paine... combinatie pe care eu nu o mananc. Dar nu pot spune ca a fost rea... Asa de rea ca cea pe care am luat-o din alta parte, un pic mai jos pe strada (de la "C'e Pizza per Te"). Am intrat in acel local in prima noapte in Roma fiindca ma palise foamea in toiul noptii si altceva nu mai era deschis la acea ora (11 noaptea) pe strada. Mare dezamagire. Desi la prima vedere diferenta intre cele doua pizza era numai forma tavii in care fusese coapta, cand gustai iti dadeai seama ca nu au nici o legatura. Cea de la "Vecchie Maniere" era cu blat subtire, crocant dar moale in acelasi timp, cu arome bine definite, in schimb cea de la "C'e Pizza per Te" era un blat plin de ulei desi nu foarte gros, iar aromele erau amestecate cu gust pregnant de cascaval imbibat in ulei.  Preturile corespunzator calitatii: la "Vecchie Maniere" kg de pizza varia intre 10 si 15 euro  iar la "C'e Pizza per Te" kg de pizza era intre 8 si 10 euro.

A treia incercare de pizza a fost in ultima zi, dupa iesirea de la turul de Colosseum si Campidoglio cand am fi mancat si pietrele din Via Apia. Am ales un local la intamplare, undeva intr-o piata unde am gasit o masa libera. Am inteles ca in Roma se poarta "taxa de scaun" insemnand vreo 3-4 euro atasati la sfarsitul notei de plata pentru faptul ca nu ai mancat in picioare ci ca le-ai folosit scaunul si masa. Prieteni nostrii s-au asigurat ca in acel local nu se practica asa ceva. Comod asezati dupa o zi de alegatura am comandat fiecare ce a vrut. Sotu' si cei doi prieteni ai nostri au luat pizza.  Quatro formaggio si capriciosa. Una la 14 euro cealalta la 11 euro. Dimensiune cam 30 cm diametru. Nimic deosebit... doar gustul. Pizza quatro formaggio avea clar definite gusturile branzelor folosite, blatul subtire, fara ulei. Fiecare muscatura cerea o alta dupa ea.  Lamurita cu pizza italiana, convinsa ca daca stii sa alegi nu ramai nemancat cu pizza eu am incercat alte gusturi italiene. Pastele... alt produs specific zonei. La Bibo (Piazza SS Apostoli, nr 58), restaurantul fara taxa de scaun, am incercat paste amatriciana... un fel de spaghete cu sos de rosii si sunca printre. Nu m-au dat pe spate asa cum s-a intamplat la pizza. La fel le gatesc si io acasa. Tot in spiritul incercarilor am zis ca incercam si un tiramisu de la mama lui de acasa. Intr-adevar nu am dat gres. Foarte aromat, se topea sub taietura linguritei. Pastele  mele au fost 9 euro iar tiramisu 5 euro.  Toata mancarea am udat-o cu limonada (5 euro 330 ml) si apa minerala ( 1 litru la pret de aur: 4 euro).

Incercarea mea cu pastele nu a fost prima de acest gen. Cu o seara inainte in Trastevere, cartier cunoscut pentru terase si mancare, nu puteam rata si ne-am oprit la un local cu meniu oferta, Baccanale (Via della Lungaretta, nr 81). Un aperitiv (bruschete), o portie paste si o bautura 12 euro. Daca sareai calu' si voiai bere mai plateai 2 euro in plus la meniu, iar daca aveai chiar tupeu si luai pizza in loc de paste mai adaugai 2 euro la final. Aici am incercat paste ravioli cu spanac... la sugestia chelneritei careia i-am specificat ca vreau ceva specific italian. Nus' ce a inteles fata, mie mi s-au parut la fel ca acasa. Nu am fost topita de savoarea lor.  Daca rememorez faptele ajung la concluzia ca la mine acasa se mananca ca la italieni! Oare... asa o fi... o fi de la stramosii comuni? De la Traian ni se trage clar!

In afara de fanteziile cu gelato, pizza si paste nu am apucat sa ne intindem prea mult cu mancarea. In fiecare zi am cumparat apa din market-ul de pe strada hotelului (preturi intre 0.5 euro si 1,5 euro in functie de cantitate si firma), ceva fructe ... scumpe... (4-5 euro kg, noroc ca nu luam asa multe) si cam atat. Espresso mic baut pe genunchi  e cam 1 euro in chioscurile din oras. In schimb daca te mananca sa cumperi apa de la aceleasi chioscuri scapi fara sa vrei de 2,5 euro.

Asa ca in Roma sa nu ratati gelato si pizza facuta italieneste... nu altfel! In rest, ce e sanatos (mai ales pentru portofel) se gaseste in market!

Cazarea in Roma

In Roma exista taxa de oras. Bine, cam in toate orasele exista asa ceva... Dar, in Roma, o simti. E 4 euro de persoana pe noapte. Pentru 4 nopti cum am stat noi si doi oameni am injurat de 32 de euro. Taxa se plateste la hotel (in ziua plecarii sau cel putin dupa ce iti fac inregistrarea datelor) si nu este inclusa in pretul camerei asa cum am vazut in alte parti.

Cat priveste hotelul, fiecare cu ce noroc are... Eu am fost multumita de optiunea noastra. La 412 lei camera dubla pe noapte si trei stele calitate... a fost ok avand in vedere ca e vorba de orasul Roma. 360 euro pret final pentru doi oameni si 4 nopti de cazare in zona linistita a Romei.

Hotel Cilicia, pe Via Cilicia, fara mijloace de transport in apropiere. Linistit, curat, cu o gradina interioara calma, personal dragurt la receptie, cameriste speriate de bombe... dar tare departe de mijloace de transport. Transportul doare...

De la trenul regional ce leaga Fiumicino de Roma, statia Tuscolana, mergi pe jos de iti vine acru... mai ales daca o mai iei si in directie opusa fiindca gps-ul nu gaseste satelitii.

Cu trenul expres, coborare la Termini ai de luat un autobuz (nr 360 parca...) pana mai aproape apoi mergi pe jos... dar mult mai putin ca de la Tuscolana.

In rest, singurul mod de a ajunge la hotel si de a pleca de la hotel este mersul pe jos sau, pentru cei cu dare de mana, taxiul.

Muzeele din Roma

Orice turist se duce la Roma din doua motive: istorie sau cumparaturi.

Cumparaturi nu am incercat, am atins usor capitolul muzee.

Roma in sine este un muzeu. Fiecare casa, fiecare zid sau gard, fiecare strada este un muzeu prin arhitectura si prin povesti nestiute. In afara de muzeul in aer liber, Roma are o retea dezvoltata de muzee indoor.  Muzee de arta, muzee de istorie... Unele cu plata, altete gratis.

Avand ocupate doua zile cu ture de bicileta, nu am avut sansa sa vizitam decat muzeele Vaticanului, Colosseumul si Campidoglio/ Forro Romano intr-un tur ghidat, preplatit din tara, tur ce ne-a costat 72 de euro de persoana si care in afara de ghidul personal includea si biletele de acces in Vatican, Colosseum si Campidoglio. Cat costa "la liber" fiecare din aceste obiective... nu stiu sigur... daca am inteles bine de pe afisajele intalnite in cale, Colosseum 12 euro pret intreg, 7 euro jumate la reducere si gratis copii iar Vaticanul habar nu am ca nu era afisat la vedere. Oricum la Vatican oferta e variata avand posibilitatea de tururi cu audioguide sau tururi cu trenuletul... sau tot felu' de alte gaselnite turistice.

In turele cu bicicleta au fost incluse si cateva muzee din imprejurimile Romei cum ar fi Muzeul Zidurilor Aureliene (Museo delle Mura), care se gaseste la Poarta Appia sau poarta San Sebastiano. Intrare gratis, vedere superba din varful turnului, informatii contradictorii... pe o placa la intrare scrie "Porta S Sebastiano", daca intrebi doamnele din muzeu iti zic ca e "Porta Appia".  Alt muzeu ce ar fi putut fi vizitat, dar nu am avut timp in tura de bicicleta, era catacombele San Sebastiano. Intrare 8 euro, nu am voie sa fac poze. Numai tur organizat cu ghidul lor, program fix... am fi avut de asteptat 20 de minute pana la urmatorul grup asa ca m-am multumit cu vizitarea bisericii care era gratis si vizitabila la orice moment.  "Villa di Massenzio", mai jos pe Via Appia Antica, tot intrare gratuita, e un parc arheologic in care se mai poate vizita si un dom mititel.  Alta locatie, alte informatii contradictorii... Pe harta muzeelor zona asta plina de ruine e notata ca "Villa di Massenzio"... in descrierea turului de bicla se pare ca am vazut in aceasta locatie "Circus of Maxentius", mormantul Cecilia Metella (dom-ul cel micut) si "Ninfeum of Villa dei Quintili"... sa moara bibi ca era cam putin spatiu pentru toate astea! Orice om fi vizitat, a fost gratis! "Aqeducts Park" e parc local asa ca a fost gratis si la fel parcul "Valle della Caffarella". In turul de bicla din centrul Romei, am mai intrat in "Pantheon" unde era o coada infernala si ne-am strecurat intre doua grupuri de turisti cu de-a forta. Si aici vizitarea e gratis. La fel muzeul din Monumentul Vittorio Emanuele II ("Victoriana" cum ii zic localnicii), dar aici, sa urci pe monument sa admiri privelistea Romei costa... liftul pana sus a fost 7 euro de persoana pentru seniori ca noi. Juniorii aveau reducere dar nu m-a interesat fiindca nu ma incadram la categorie.

Alte muzee nu am mai calcat. Preturi banuiesc ca se afla usor de pe net. Cu locatiile si numele lor stam mai prost fiindca se pare ca aproape toate locatiile au mai multe denumiri recunoscute.

Roma prozaica, Roma contradictorie, Roma supravietuitoare... Roma este batrana dar se straduieste din rasputeri sa para tanara... Uneori ii iese, alteori nu... Uneori e calda si primitoare, alteori te respinge imbufnata...  Trage aer in piept si mai incearca o data, e posibil sa o prinzi in toane bune... iar cu timpul o sa inveti cum sa ii atingi coarda sensibila.

Italia, Roma,Via Appia Antica – review pentru o tura de bicicleta

Ora 8 dimineata. Trezire cu ceas si un soare stralucitor ce se inghesuie prin fereastra hotelului.

Cand nu ai decat 3 zile in Roma, oras recunoscut pentru pamantul mustind de istorie, alegi varianta “fast” de vizitare pentru a putea vedea cat mai multe. Acest lucru in mintea noastra inseamna tur de bicicleta, ghidat bineinteles ca sa intelegem si ce vedem. 

Tura de bicicleta am gasit-o pe un site cand cautam preturi pentru vizitarea Vaticanului (getyourguide.com). Am oscitat un pic intre multitudinea de variante disponibile, pana la urma am ales o tura care sa cuprinda partea de periferie si exterior a Romei, zona pe care altfel greu o parcurgi cu piciorul. Habar nu aveam ce o sa cuprinda tura, am ales in functie de numarul de opriri trecute in descrierea de pe site si in functie de numarul de ore pentru parcurgerea traseului. Pretul nu a fost un factor de decizie, in data aleasa de noi pretul per persoana era de 80 euro pentru acest tur de 6 ore (Rezervarea turei si plata le-am facut din tara prin intermediul getyourguide.com). In realitate tura nu a fost chiar asa plina de istorie cum ne-am inchipuit. De fapt nici pana in acest moment nu am reusit sa identific toate vestigiile din descriere. Acest lucru cred ca se datoreaza faptului ca in Roma multe dintre locatii au denumiri diferite folosite in paralel dar si faptului ca spre sfarsitul turei eram atat de ametiti de soare incat nu mai priveam dreapta sau stanga. 

Dar sa ne punem in miscare… dupa un mic dejun pe viteza, am luat-o la picior pe bulevardele Romei pentru a ajunge la punctul de plecare al turei de bicicleta, la sediul firmei organizatoare WheelyBike pe Via Labicana 118, pe langa Colosseum. Inscrisi in tura: noi doi si inca 4 strainezi (2 americani, un englez si o austriaca … parca), 6 oameni in total, cu ghidul 7. Noroc cu ghida (tot austriaca dar care lucra ghid in Roma) ca a mai redus media de varsta fiindca altfel noi doi am fi fost cei mai tineri din grup. Bicicletele ok, trekking bike… de oras, nici grele nici usoare, habar nu am cu ce caracteristici tehnice, in nici un caz carbon, dar cu sei dupa preferinta… mai “fotoliu” sau mai “lama”. Ce pot spune sigur e ca saua mea fotoliu a fost perfecta si nu m-am resimtit deloc dupa. Nu exista posibilitatea de a alege alte tipuri de bicilete de tipul mountain bike sau fat bike. Singura alegere pe care puteai sa o faci era intre trekking bike electrica sau nu. Majoritatea celor din grup au ales varianta propulsata prin forte proprii, daca nu ma insel o singura doamna a ales varianta electrica. Castile si la ei (ca si in Romania) sunt optionale, dar avand in vedere cum se circula eu le-as considera obligatorii. Cu bicicleta circuli in Roma dupa un model foarte interesant: daca mergi in sensul de circulatie, te deplasezi pe banda 1 (pista speciala de biciclete nu am vazut decat intr-un mic parc langa Termele lui Caracalla) daca mergi in contrasens, te deplasezi pe trotuar. Trotuarele… neplacut de inguste pentru mine. Daca mergi pe trotuar respecti pietonii… nu le spui sa se dea la o parte, nu treci in viteza pe langa ei, depasesti un pieton doar cand e destul de lat trotuarul, daca nu ai cum sa depasesti, mergi in spatele pietonului (chiar daca acest lucru presupune sa mergi pe langa bicicleta). 

Am plecat incetisor, in sir indian, cu ceva emotii (eu) pe trotuarul ingust. Traversam regulamentar la trecerea de pietoni si o luam catre Via di San Paolo della Croce. In dreptul Arco di Dolabella, de fapt o arcada mica, o poarta ceva mai inalta din componenta unui zid cu turnuri, ne oprim pentru o trecere in revista a istoriei locurilor si a modului de desfasurare a turului. 

Soarele deja arde puternic dar avem crema de protectie solara (SPF 50% cumparata cu 15 euro – redus de la 22 – din prima farmacie iesita in cale). Peste drum de Arcul Dorabella se ridica inca o bucata de istorie pierduta in prezentul civilizatiei. Este o parte din apeductele ce traversau Roma antica transportand apa ca promisiune a vietii, Acquedotto di Nerone. 

Trecem pe sub arc, intram pe Via di S. Paolo della Croce, o strada in panta descendenta, pavata cu piatra cubica si strajuita de ziduri inalte de ambele parti. Zidurile de caramida sunt unite prin arcade ce protejeaza strada inconjurand-o cu puterea lor de fortificatie antica. Unde piatra cubica se termina, schimbam directia pe Salita di S. Gregorio (o straduta ingusta si pietruita ce urca un deal ascuns intr-un parc) traversand Clivo di Scauro. Din punctul cel mai inalt al stradutei din parc admiram si povestim despre Circo Massimo (sau Anticus ...) din care nu a mai ramas decat forma ovala impregnata in iarba verde si Septizodium (parte componenta a dealului Palatin) din care se mai zaresc cateva ziduri arcuite de caramida (care, am aflat ulterior, de la o batranica vorbareata intalnita in unul din autobuzele din Roma, ca s-ar numi Trivale). 

Schimbam parcul calm cu soseaua agitata mergand pe Viale delle Terme di Carracala si povestind despre impunatoarele bai publice, loc de curatire dar si de socializare a romanilor antici. Termele lui Caracalla se viziteaza fiind un punct de atractie pe harta Romei. Piatra spune povesti despre nobili, pamantul tace complice. Intrarea in terme nu se face de pe partea pe care am traversat-o noi asa ca ne-am multumit sa admiram grandoarea unei bai publice doar de la distanta.

“Meet your guide near the Colosseum, the ancient arena of the Roman Republic. Then, pedal out of the city center towards the Appian Way and Appia Antica Park. Pass the ruins of the Thermal Baths of Caracalla, and the imposing Porta San Sebastiano gate in the Aurelian Walls.” 

Intr-advar din Viale delle Terme di Caracalla am inaintat pe Viale di Porta S. Sebastiano pana la arcul cu acelasi nume daca ma uit pe hartile turistice, sau arcul Druso daca il caut pe Google Maps.

Dupa cum ziceam, in Roma multe edificii au denumiri ce se folosesc in paralel… depinde pe cine intrebi. La Arco S. Sebastiano ne-am oprit pentru a vizita Museo delle Murra. Muzeul Zidurilor Aureliene este amenajat in turnul Portii S. Sebastiano (sau turnul Via Appia Antica… in functie de persoana intrebata). Poarta S. Sebastian este una din multele porti ale Zidurilor Aureliene, cele ce protejau Roma antica. Chiar impresionanata, asa cum e descrisa in prezentarea turului, nu mi s-a parut, dar este o poarta maiestuoasa, ca de altfel toate portile zidurilor. 

Intrarea in Museo delle Mura e gratis, inauntru e racoare, iar cel mai frumos punct este panorama de pe platforma superioara a turnului. Acolo am ajuns cu ceva noroc intrucat scarile care pana la ultimul etaj sunt din piatra, se transforma in scari din lemn si un grilaj le separa de celelalte. Cand am ajuns grilajul era deschis asa ca, timid, am pasit pe scarile din lemn. Un afis zicea ceva de faptul ca accesul se face doar cu acordul si insotit de personalul muzeului… am sarit peste acest amanunt  :-) (nu stim italiana, iar pana la limba engleza am oboist citind). Apoi am urcat niste scari metalice inguste si am ajuns sus… in cerul turnului… de unde Roma e la picioarele noastre. Un belvedere bine organizat, cu panouri pe care sunt indicate edificiile vizibile din respectivul unghi. 

“Travel along the Appian Way towards the Catacombs of San Callisto, an ancient funeral area for early Christians and burial site for at least 50 martyrs and 16 pontiffs of the Catholic Church.”

Da, abia dupa Porta S. Sebastiano intram pe Via Appia Antica. Via Appia Antica e pavata cu piatra cubica si flancata de ziduri inalte pe ambele parti. Ai impresia ca mergi printr-un tunel de piatra al carui tavan e cerul. Copacii si iedera fac legatura intre zidurile grele si cerul usor. 

Pe aceasta portiune de Via Appia Antica se circula normal cu masina ca pe orice alta strada din Roma. Nu exista trotuar pe laterale sau banda pentru biciclete, doar un spatiu ingust intre peretele antic si dunga alba ce delimiteaza zona carosabila. Acel spatiu l-am impartit noi cu pietonii si cu stalpii de iluminat. Traseul e usor ascendent si emotionant prin apropierea de zid sau de masini.

Catacombele S. Callisto erau inchise miercuri, asa ca ne-am oprit la biserica si catacombele S. Sebastiano. Aceeasi caramida si piatra este prezenta si aici. Biserica se gaseste mai jos de nivelul strazii, pana la ea ajungi cobarand cateva trepte late si putin inalte. De o parte a bisericii se gaseste intrarea in catacombele S. Sebastiano, de partea cealalta iesirea. Am vrut sa vizitez catacombele. 

Din pacate nu am reusit fiindca vizitarea se face doar in grup organizat si la anumite ore. Din pacate noi am ajuns imediat dupa ce incepuse una din vizite asa ca am fi avut de asteptat inca 15-20 de minute in soare pentru a vizita catacombele. Am renuntat la vizita si am intrat sa vizitam biserica S Sebastiano. Vizitarea bisericii era gratis, catacombele sunt contra cost (8 eur de persoana adulta). Biserica S. Sebastiano este clar dedicata acestui sfant, aproape toate imaginile pictate, aproape toate sculpturile prezente erau cu referire la momente din viata sfantului. Sculpturile mi-au atras atentia prin respectarea tuturor detaliilor anatomice, a proportiilor dar si prin idealizarea trasaturilor personajului. Toate sculpturile parca reprezentau “fitness models”. Ma intreb daca in Roma antica chiar asa sportivi erau barbatii. Nici unu’ nu avea burta, ceva oase strambe… o chelie, ceva…

Pana ne-am adunat toti la biciclete am mai avut timp de o barfa mica despre perioada ideala de vizitare a Romei care cica ar fi in martie-aprilie sau in septembrie-octombrie fiindca iarna – blanda a Romei- nu are coltii scosi, iar vara – torida – de asemenea e in dubii. Acum, in mijlocul lui mai, soarele era puternic inca de dimineata iar la pranz parca insista sa parjoleasca tot ce intalneste. 

Seara era ceva mai bine fiindca de undeva din neant se pornea un vant care parca mai domolea caldura.

“Continue past the ruins of the Circus of Maxentius, one of the best preserved of all the Roman circuses, and 2nd only in size to the Circus Maximus.”

Circus of Maxentius, Villa di Massenzio… naiba mai stie ce era acolo. 

Dupa ce ne-am mai aranjat pietrele de la rinichi, vezica si vezicula biliara pe inca o bucata de Via Appia Antica si pietrele ei cubice, in aceasta zona alternand cu zone de dale mari, rotunjite de intemperii, despartite de santuri adanci acum, probabil mai putin adanci in vechime, am ajuns la Villa di Massenzio corespunzator afisului de la intrare. 

In descrierea turului cica noi vizitam acolo Circus of Maxentius dar ghida l-a denumit Circo di Massenzio. Alaturi de campul verde pe care cica a fost candva Circus of… cine or vrea ei pana la urma, ghida ne-a punctat cateva turnuri darapanate ca fiind palatul/vila Massenzio, cel care avea si “stadionul” corespunzator, si ne-a condus sa vizitam un edificiu de forma rotunda, ca un dom-ciuperca de dimensiuni micute care fusese ridicat de imparatul Constantin (hopa! Unde e legatura cu Massenzio sau Maxentius?!) pentru fiul sau Valerio Romulo (nici o legatura cu Romulo din legenda cu lupoaica, Romulus si Remus). 

In acest muzeu in aer liber, plin de ziduri si iarba, in care imaginatia ne-a ajutat foarte mult sa vizualizam povestile un pic amestecate ale ghidului nostru, cel mai frumos moment a fost mancatul de corcoduse. In pustietatea aia, unde doi oameni (personalul muzeului) si o pisica slaba ne-au iesit in cale un corcodus isi etala fructele coapte. Specific spiritului de actiune romanesc, domnu’ s-a suit in copac, in ciuda faptului ca il rugasem in mod expres sa stea pe langa ghid si sa noteze detaliile istorice, si a cules un pumn de corcoduse pe care le-a impartit celorlalti colegi de suferinta turistica.

“See the mausoleum Tomb of Cecilia Metella and the extensive ruins of the Ninfeum of Villa dei Quintili, an ancient villa built by the wealthy Sextus Quintilius brothers in the 2nd century AD.”

Si cum povesteam noi despre prestigiul pe care ti-l oferea o casa pe Via Appia Antica, trancanind rotile bicicletelor pe caldaramul antic, in stanga drumului apare o cladire alba, un dom si o prelungire impodobite cu sculpturi la fel de albe, cocotata pe niste scari. Ne oprim scurt: acela e Mausoleo di Cecilia Metella. 

Femeile nu aveau prea multe drepturi in Roma antica, dar si cand stiau cum sa “isi faca prieteni” deveneau demne de casoaie pe Via Appia Antica. Mausoleul se poate vizita, la ce caldura era afara, la cum sira spinarii se scurtase vreo 5 cm in urma deplasarii pe caldaramul Via Appia Antica si la ce chef nu mai aveam, nimeni nu si-a exprimat dorinta de a vizita mausoleul asa ca am plecat rapid mai departe.

Ne-am oprit in scurt timp pentru masa de pranz (inclusa in pretul turei) la Appia Antica Café. O salata sau o portie de paste alaturi de o prajitura si o sticla de apa. De ajuns pentru a ne recastiga fortele, chiar daca nu si cheful de pedalat. Terasa cafenelei ne-a oferit umbra necesara iar vrabiile oportuniste ce ne mancau din farfurie ne-au adus zambetul. Am socializat, am mancat (acceptabil pentru un “on the go”), am aflat ca la capsuni cu zahar se asorteaza foarte bine lamaia si am plecat.

Via Appia Antica se largeste, zidurile inalte lasa loc gardurilor joase ce impreuna cu copacii si iedera ascund parcuri si resedinte private, diferite ordine manastiresti. Pe marginea drumului se ridica marturii ale maretiei trecutului. Ruine la tot pasul. Caramida si piatra ce au trecut proba timpului, a fenomenelor naturale sau a interventiilor umane. Tomba di Marco Servilio Quatro, Tempio dei Figli di Pompeo Giusto, Sepolcro dei Festoni e del Frontespizio sunt doar cateva nominalizate in trecerea noastra furtunoasa pe Via Appia Antica. 

Ninfeum of Villa dei Quintili … trebuia sa fie si ala pe acolo… habar nu am care era… undeva pe stanga drumului… dar nu mi-a atras nimic atentia in mod deosebit. In spatele lui, ascunsa de copaci si un gard ar fi trebuit sa fie Villa dei Quintili. 

Oricum daca nu erai cu ochii pe jos incercand sa ocolesti santurile din caldaram sau sa tii cararea de pamant ce ferea bicicleta de trepidatii, privirea si mintea erau bulversate de multitudinea de vestigii de pe marginea drumului, mai mari sau mai mici, mai intregi sau mai praduite de vreme si vremuri, la fiecare pas urme ale istoriei marete a primei autostrazi, Via Appia Antica, inca circulabila. Mi-ar fi placut sa avem un ghid care sa se opreasca aproape la fiecare pietricia, sa ne povesteasca ce reprezinta, sa ne introduca in istorie sis a ne invaluie in mit. Din pacate am trecut pe langa ele fara sa ne oprim.

Aceasta bucata a Via Appia Antica, cea de la cafenea si pana la momentul la care am parasit-o era destinata exclusiv pietonilor si bicicletelor (daca isi permiteau). Traficul auto era interzis spre deosebire de prima parte a Via Appia Antica.

“Continue to Aqueducts Park to admire the network of overhead channels that carry thousands of liters of water into ancient Rome every second.”

De pe Via Appia Antica am iesit in stanga pe Viale del Casale Rotondo, am traversat Via Appia Nuova (asfaaaalt!) si apoi am continuat pe Viale Appio Claudio printre pasuni, stane si case pana la intrarea in Parcul Arheologic sau Acqueducts Park. Un drum de tara aproape romantic ce la un moment dat capata niste asfalt pe el.

Parcul arheologic… de departe e clar de ce nu poti sa il numesti altfel decat Acqueducts Park. Nici nu treci bine poarta (adica bariera) si intregul camp vizual e invadat de imaginea primului apeduct. Inalt si maiestuos, Acquedotto Claudio isi arcuieste coloanele de caramida si piatra deasupra aleilor parcului. De unde incepe… din departari, unde se termina… actualmente imediat langa intrare, in timpuri stravechi… in centrul Romei probabil. Trecem pe sub apeductul Claudio, cu o unda de respect si retinere mirata. 

Drumul nostru se petrece pe Viale Appio Claudio rasucindu-ne intr-o curgere lina printre picioarele apeductului Felice. Acest apeduct e inca functional. Mai scund decat apeductul Claudio, cu arcade puternice, ca brate musculoase ce sustin viata. 

Cum stim ca apeductul Felice este inca functional? Pai are o cusma de ciment deasupra canalului de curgere al apei… si… am intrebat ghidul. 

Pe partea opusa cararii pe care pedalam printre flori si lacuri mici, intr-o atmosfera idilica demna de povesti cu parcuri mistice, dincolo de calea ferata, uneori dincoace de ea, se vad urmele apeductelor distruse de timp. Parte apeductul Claudio, parte alte franturi neidentificate. Spre capatul parcului, mergand paralel cu apeductul Felice, prin arcadele sale apar case si gradini. Locuitorii Romei au folosit fiecare oportunitate si au integrat istoria in viata lor. Casele si gradinile sunt lipite de apeduct intr-un melanj cu muzicalitate proprie si arhitectura ingenioasa.

Parasim Acqueducts Park/Parcul arheologic pe Via Appia Nuova pe care continuam prin civilizatia urbana pana ce ne intalnim cu intrarea in Parcul Caffarella. Acesta este un parc botanic, un fel de gradina salbatica in care alaturi de romani iesiti la plimbare, la alergat sau la biciclit gasesti si turme de oi. 

“See the water spring of the Ninfeum of Egeria in Caffarella Park, a protected park that was once part of the estate of the Roman senator Herodes Atticus.”

Peisajul perfect al ordinii salbaticite l-am admirat in toate unduirile aleilor parcului, dar Nimfeum of Egeria… nici vorba… Cred ca deja plictiseala ghidului si soarele fierbinte isi faceau efectul. Ghidul nu mai povestea, noi nu mai ascultam… doar pedalam in ritm de plimbare relaxata gandindu-ne ca poate trebuia sa ne mai luam o sticla de apa.

Via della Caffarella, aleea principala a parcului Caffarella ne conduce catre iesirea din parc, in Via Appia Antica. La iesire, pe langa Cappella di Reginald Pole, inainte de soseaua abrupta spre Via Appia Antica, o fantana de tip nazzone ne ademeneste cu racoarea apei. 

Nu stim ca mai avem putin, asa ca ne oprim care sa ne ostoim setea, care sa ne umplem sticlele preventiv.

Ghidul ne conduce pe stradute inguste, uneori mai circulate alteori mai linistite, printre copaci umbrosi inapoi catre sediul WheelyBike si incheierea turului nostru pe Via Appia Antica, stramosul autostrazilor de azi (intrucat parasea Roma si ajungea direct intr-unul din orasele port ale Italiei… am uitat care).

Cu istoria in ochi, predam castile si bicicletele, multumim gazdelor si ghidului (cu un bacsis … obligatoriu se pare in lumea tururilor ghidate din Roma fiindca am repetat acest tip de multumire si in cazul celorlalte tururi), ne salutam intre noi si plecam incet, pe jos, calcand pe modernitatea Romei, catre hotel. 

E ora 17.30. Am parcurs 24 de km in 5 ore jumatate din care mersul propriu-zis pe bicicleta a reprezentat 2 ore si 45 de minute (date obtinute din salvarile Runtastic). Diferenta de nivel… total insignifianta. In mod sigur un tur pentru cei fara antrenament cardio.

Suntem rupti, dar nu de oboseala mersului ci mai degraba de emotia noutatii. Informatii si imagini din varii moment ale zilei razbat ca sageti la suprafata memoriei, deja nu mai stim sa le ordonam. Soarele ingreuneaza procesul. Ne vom baza pe fotografii si filmari.

Somn de voie, fiindca a doua zi o luam de la capat cu vizitarea Romei pe bicicleta, de data aceasta centrul istoric, Monuments and Hidden Gems .

Roma - preview

Roma istorica, Roma oamenilor... Roma turistica

Daca vrei sa mergi in Roma, nu pleca cu ariciul in buzunar...
Daca vrei sa mergi la Roma, Roma e foarte frumoasa, pacat ca este populata!
Daca vrei sa mergi la Roma ... mai bine uita ca vrei sa mergi!

Hotel Cilicia, in afara zidurilor Aureliene

Daca insisti totusi sa mergi la Roma... taxa de oras e 4 euro de persoana pe noapre.

obelisc intr-o piata

masinuta in Roma

Poarta San Giovani - Zidul Aurelian, zidul vechii Rome

intrarea pe Via Appia Antica

Termele lui Caracalla, undeva pe Via Appia Antica

Muzeul zidului - intrare gratis

Muzeul zidului, turnul... unu' dintre ele... fiindca am uitat cum ii zice

Zidul Aurelian vazut de la cel mai inalt nivel al Muzeului Zidului (turnu' ala al carui nume nu-l mai stiu)

biserica si catacombele Sf. Sebastian

d-aia nu am vizitat Catacombele (fiindca nu ma lasa sa fac poze) si in plus intrarile sunt la ore fixe, mai aveam de asteptat pana la urmatoarea intrare

Biserica Sf Sebastian

detaliu din Biserica Sf Sebastian (adica sfantu' himself) - motivul clar pentru care crestinismul a castigat teren... mai ales in randul femeilor 

la cules de corcoduse in curtea Villa di Massenzio, infratirea dintre popoare (romanu' in copac, americanu' la prindere)

Villa di Massenzio - una din casoaiele familiei (pe vremea aia sa iti faci o casa cat mai mare era echivalentul unui Vuiton azi)

bazorelief, pictura... in Villa di Massenzio

harta muzeelor 

Via Appia Antica, prima autostrada a romanilor, actualmente inca functionala in varianta originala

apeduct in Aqueducts Park

apeduct inca functional in Aqueducts Park (d-aia e acoperit... fiindca inca mai vine apa in oras prin el)

alt apeduct

cu oile prin Parcul Valle della Caffarella - mai o alergare, mai o bicicleta... mai un pascut...

cu bicicleta prin Roma

 Daca insisti sa mergi la Roma, bicicletele si scuterele/ motoarele sunt mijlocul lor preferat de deplasare.

Monumentul Vittorio Emanuele II - fondatorul republicii

Palatul Valentini si Columna lui Traian

Columna lui Traian in toata inaltimea sa

Fontana di Trevi - multa aglomeratie

o piata si un obelisc

Piata si Scarile Spaniole... undeva sub puhoiul de populatie

Pantheon

interiorul Pantheon-ului, raza smechera nu a tinut cu mine, abia se distinge

piata, obelisc si ... "faceti poza cu maimuta" in persoana a 2 romani

Piata Navona cu obelisc si fantana cu cele 4 rauri ale lumii (Nil, Gange, Rio de la Plata si Dunarea)

Piata Campo dei Fiori, acu' plina cu legume, si statuia unui stiintific

icoana la colt de strada, sub ea cica nu avea nimeni voie sa iti faca rau 

fantana pentru adapatul cailor fiindca, daca alea pentru oameni erau asa bogat impodobite, trebuia si ale cailor sa miroasa putin a arta

sii.... Motor!

straduta in Trastevere (cred ca rufele alea erau agatate acolo special pt turele turistice fiindca in alta parte nu am mai vazut)

fereastra

 Daca nu ti-a trecut sa mergi la Roma, nu cauta placute indicatoare la colt de strada ci uita-te pe peretii cladirilor daca vrei sa afli unde esti.

insula si spitalul

piciorul podului vechi catre insula, si parapetul podului nou peste Tibru

Templul evreiesc din cartierul evreiesc, fiindca si atunci evrei erau scosi in afara legii

un alt fel de Colosseum, mai mic - casa unui "jmecher" antic ( teatro Marcello)

multe ruine vazute de pe Campidoglio (Forro Romano)

piata si un monument cu poveste haioasa (cand a fost initial gasit s-a crezut a fi statuia Sf. Petru, apoi au aflat ca era nus' ce imparat)

meniu in Trastevere

piata in Trastevere

arta stradala

pierdut pe stradute in Roma

bunatati

fara gelato, viata "e pustiu"! 5 euro si "fericirea are chipul tau".

Tibru si pietonala

Vatican City 

punctul de control in Vatican, mai ceva ca la aeroport

o scara in Vatican

cupola bazilicii San Pietro

Vatican intre muzee

aleile din muzeele Vaticanului

Sala Statuilor, Vatican Museum

o curte interioara

statuie celebra

curte interioara Musei Vaticani

si podeaua

Sala Rotonda din Musei Vaticani

mozaic protejat de asaltul turistilor

statuie reprezentand nus' ce zeitate a fertilitatii

reclama la restaurant pe vremea romanilor

cel mai auriu tavan (Sala Hartilor)

Roma antica, cand Zidurile Aureliene erau inca functionale

spre Capela Sixtina

exodul din Capela Sixtina

doar un hol in Vatican

de aici vorbeste Papa

Basilica San Pietro cum o vezi de la intrare

Basilica San Pietro cum o vezi din centru

detaliu tavan Basilica San Pietro 

alt tavan din Basilica San Pietro 

Pieta si multi turisti

Colosseum parter

detaliu arhitectura Colosseum - romanii construiau in caramida apoi placau cu ce le placea lor

Colosseum etaj

fotoshooting la Colosseum - i'm sexy and i know it!

Colosseum de la singurul etaj vizitabil, in toata splendoarea daramaturii

un arc de trimf vazut din Colosseum (arcul lui Constantin)

detaliu de pe arcada de la intrarea in "scena" - cica ar fi schema orasului Ierusalim fiindca jos in colt stanga se desfasoara niste crucificari

pentru cine doreste sa viziteze Colosseum niste preturi si ore

alt arc de triumf, cred ca al lu' Titus, dar nu sunt sigura

treaba desteapta - coduri geometrice pentru dificultatea traseelor turistice in Campidoglio, cel de la "uscita" (iesire) e cel mai tare 

templu dezgropat prea cu sarg... ceea ce se vede de la baza coloanelor in jos era sub pamant in perioada lui de glorie

alt templu

si inca un templu

Casa Vestalelor (tot templu dar mai avea si altele pe langa, de genu' bucatarie si dormitoare),  predecesoarea manastirilor de maici

Pavaj original Via Apia Antica... nici unu' nu cred ca avea pietre la rinichi, dar sigur aveau toti sciatica. Deplasarea cu calu' cred ca se facea la viteza maxima, pe principiul "daca viteza e destul de mare, roata zboara peste groapa"

ziua nu s-a sfarsit inca!

Daca nu ti-a trecut sa mergi la Roma, pregateste-te sa te doara chiar si cei mai comozi pantofi.

acoperisurile Romei

Vittorio Emanuele II vazut de la prima terasa

Colosseum si cea mai proasta perioada de vizitare a Romei: summit-ul G7 (former 8),  vizita presedintelui SUA si 2 iunie Ziua Republicii

istoria vazuta de sus, de pe acoperisul Monumentului Vittorio Emanuele II

bulevard in Roma

farfuria zburatoare a Pantheon-ului

Boungainvillea pe strazile Romei, si icoana corespunzatoare din colt

Pa-pa Roma!

Roma de fooaaarte sus

Daca vrei, insisti si nu ti-a trecut sa mergi in Roma, fii sigur ca nu o sa iti ajunga timpul... oricat de mult ai avea...


Roma in mod sigur un drog ... unii vin si altii pleaca :-)