Brasov by night, Rasnov by day

Nu sunt o persoana sociabila... dar ma bucur de oameni frumosi in jurul meu, prieteni adevarati, oameni care nu mi-au luat in serios niciodata mina ursuza... ce bine ca exista prieteni, iar uneori, ce bine ca exista colegi uituci... mai ales cand pleci in deplasare in interes de servici...

Poiana Brasov pustie si neprietenoasa... in aprilie... Hotel Alpin unde am fost cazati... vai de capul lui, incepand cu domnisoara de la receptie care cred ca suferea cumplit de a putut fi atat de uracioasa, continuand cu camerele ce dau impresia de renovat pe jumatate... incheind cu ... nu mai stiu ce sa pun mai intai din tot ceea ce mi-a lasat gustul amar... si in acest moment apare bucuria existentei prietenilor si colegilor... cand am plecat in deplasarea la Poiana Brasov, colegii au uitat sa ne dea ordine de deplasare, asa ca... am apelat la prietenii din Brasov pentru a face rost de ele..... si asa a inceput povestea!

Intr-una din seri am plecat din Poiana catre Brasov, sa ma vad cu prietenii brasoveni la o bere.

Berea s-a transformat intr-o seara lunga si foarte placuta alaturi de oameni deosebiti. Dupa veselia si voia buna determinate de masa copioasa cu cele mai bune (probabil) coaste preparate la foc de lemne pe care le-am gustat vreodata (mancate la restaurant "Four Roses") si apoi de cateva “dusuri” de bere, am plecat in toiul noptii sa vizitam  un pic din Brasov.

Desi am vizitat de cateva ori Brasovul, de fiecare data imi scapa ceva... strada Sforii, vestita "Strada Sforii", cea mai ingusta strada din Brasov, un fel de pasaj, legatura intre alte doua strazi. Atat de ingusta incat cu greu se strecoara unul pe langa celalalt 2 oameni. Daca vorbesti putin mai tare, geamurile cladirilor ce stajuie stada vibreaza. Daca ma puneti sa va spun locatia... nu sunt in stare... stiu ca “intrarea” oficiala se gaseste un pic mai jos de "Poarta Schei", pe partea dreapta cum cobori, sub o arcada.... asa incepe... cu o insiruire de 3 arcade, apoi devine “strada” ingusta si pietruita ce  serpuieste inghesuita intre peretii cladirilor.

"Poarta Schei", urmatoarea oprire nocturna din Brasov as putea-o compara cu un arc de triumf (poate ca asa s-a si vrut a fi) construit intre cladiri si nu in mijlocul unei piete. Nu are rolul de a arata ceva, de a evidentia  vre-un eveniment, de-a comemora vre-o lupta, dar este impunatoare si eleganta. In stanga ei, inainte sa o iei la vale, vezi itind "Poarta Ecaterinei", aceasta fiind vechea poarta de acces in cetatea Brasovului. Delicatele ei turnuri, care de mult au avut rol de aparare se inalta acum peste parcul ce o inconjoara.

Cam atat a insemnat Brasov by night pentru noi... o intalnire cu prietenii, ordine de deplasare, o masa copioasa si atingerea obiectivului “Strada Sforii”.

La incheierea sejurului in Poiana, in drum spre casa am facut doua opriri scurte ... una la pesterea din apropierea Rasnovului, de a carei existenta trebuie sa recunosc ca nu stiam, si cealalta la cetatea Rasnov.

Pestera "Valea Cetarii", situata intre Poiana Brasov si Rasnov, foarte aproape de "Cetatea Rasnov", este situata la aproape 20 de minute de mers pe jos de la soseaua principala, pe un  traseu de urcare destul de greu... mai ales pentru oraseni  ne-antrenati. Intrarea in pestera se face in grupuri organizate, la fiecare jumatate de ora, iar tariful de acces este de 15 lei pentru adulti si nu exista taxa pentru fotografiere. Ca si la "Pestera Muierii", casierul este si ghid, dar spre deosebire de "Pestera Muierii", domnisoara care ne-a fost ghid a fost draguta si a stat sa ne astepte cand ramaneam in urma pentru a face fotografii. Chiar si felul in care ne-a facut instructajul plin de “nu “ – uri de la intrare a fost parca mai prietenos fiindca pentru fiecare “nu” a existat si o explicatie logica. Pestera e mica, formata intai de o portiune de urcare lenta, apoi o panta abrupta, cu scari ce te duc in sala mare a pesterii, careia ii dai ocol, pe traseul indicat si apoi o iei la vale spre iesire pe aceleasi drum pe care ai venit. In afara de zona ce se viziteaza in mod curent, pestera are si o portiune unde, contra unei taxe de 60 lei (de persoana) in care intra vizitarea cu ghid si echipamentul, te poti juca de-a speologul, poti face fotografii cate vrei cu tot echipamentul pe care il ai in dotare... cu conditia sa stii sa mergi pe genunchi. Sa revenim la pestera vizitabila in mod curent... sala mare este singura zona in care formatiunile carstice isi fac de cap, acolo, stalactite si stalacmite cu forme ciudate se randuiesc privirii, picaturi de apa se preling din tavan, uneori le simti pe nas... sau pe crestet... alteori le auzi cum creeaza din greu vre-o formatiune carstica. Din pacate pestera este mult mai slab luminata ca altele, asa ca ... daca nu ai trepied si mana sigura ... nu te astepta ca din aparatul foto sa iasa opere de arta. Dar merita admirata, merita sa te opresti sa iti pierzi gandurile in lacurile formate langa pereti, pe marginile sinuoase ale stalacmitelor si stalactitelor, pe taisurile ce coboara pe alocuri din tavan. Daca ai noroc, poti nimeri sa vizitezi pestera intr-una din zilele cand se sustin concerte... sau poate iti alegi in mod special o astfel de zi! Concertele sustinute in pestera sunt de instrumente muzicale suflatoare fiindca din cauza umezelii cele cu corzi, nu rezista! Orice fel de concert e ar fi... ideea mi se pare geniala! La gura pesterii... ca sa nu te plictisesti cat astepti ... exista si o mica tiroliana peste valea pe care serpuieste drumul.

De la pestera, am plecat catre "Cetatea Rasnov". Ne-a fost lene sa urcam aleea ce uneste drumul principal cu cetatea, asa ca pentru suma de 4 lei dus-intors am beneficiat de transportul motorizat (un tractor cu remorca acoperita). La cetate de asemenea nu se platea decat taxa de vizitare, nu si de fotografiere. Am trecut  prin prima poarta strajuita de un turn patrat, si din curtea exterioara am admirat cetatea ce se inalata pe varful dealului. Un drum de urcus si un turn rotund indica intrarea in zona de case a cetatii. Trecand prin poarta fortificata apare unul din cele 4 turnuri patrate ale cetatii. Recunosc ca la vizitarea "Cetatii Rasnov" ne-am cam grabit, asa ca am impresia ca am ratat o parte din ea. In mod sigur nu am vazut decat 2 turnuri patrate ... asta e... trebuia eu sa las ceva si pentru vizitele ulterioare... motiv sa revin in cetate.

Cel mai bine conservate sunt zidurile de imprejmuire ale cetatii, in interiorul ei zidurile ne mai fiind atat de bine pastrate si nu foarte inalte si impresionante. Punctul de belvedere de pe varful dealului face totusi ca cetatea sa fie deosebita... din locul respectiv, unde cu mandrie flutura steagul romanesc, se vede toata valea... si muntii... e frumos sa te opresti sa admiri "largimea" peisajului, feeria de culori si texturi data de frunzisul arborilor din vale sau de taria stancii din varf de munte. Din pacate cand am ajuns noi batea un vant ... neprietenos ... asa ca am scurtat timpul de contemplare si am coborat in graba catre locul in care parcasem.

Ultima oprire in drumul catre casa, dupa ce am lasat in urma pe rand pestera si cetatea a fost in Sinaia, la cofetaria "Edelweiss"... nu se putea sa trecem prin Sinaia si sa nu ne oprim la cofetaria cu cele mai bune prajituri cu sau fara fructe... arome intense de ciocolata adevarata, sau de fructe de sezon, mousse fin ... ne-au mangaiat papilele gustative si ne-au dat puterea visului... vis cu care am pornit catre casa.

3 zile interesante ... pline de stiinta dar si  de relaxare ... asta a fost "Brasov by night, Rasnov by day".